Recapitulare Networking
Ai parcurs Modulul 4 de la „ce este o rețea” până la citirea unei conexiuni suspecte. În Security Operations Center (SOC), fiecare alertă de rețea se traduce tot în aceleași întrebări: cine vorbește cu cine, pe ce port, cu ce protocol, și dacă firewall-ul a permis sau a blocat. Recapitularea leagă piesele, ca să nu le ții ca lecții izolate. În laborator închizi modulul recunoscând inventarul rețelei SOC pe care ai lucrat tot timpul. Fără aceste baze, un log de firewall arată ca o înșiruire de numere. Cu ele, citești o linie și poți scrie un ticket: sursă, destinație, serviciu, verdict.
Ce înveți azi?
Recapitularea nu cere un termen nou. Cere să recunoști fiecare idee din Modulul 4 când o vezi pe o linie de firewall, și să o poți explica în aceeași frază — nu ca pe o etichetă scoasă din context.
Rețea este un grup de dispozitive care comunică între ele. În laborator, fiecare dispozitiv are un nume, un rol și o adresă, ca să știi despre cine vorbește alerta.
Laptop SOC este stația analistului, cu adresa 10.10.1.20. De aici pornește de obicei traficul intern către dashboard-ul de monitorizare.
Serverul de loguri ține monitorizarea (SIEM), cu adresa 10.10.1.50. Este mașina pe care o vezi cel mai des ca destinație în acest modul.
Routerul este poarta spre restul lumii, cu adresa 10.10.1.1. Când testezi dacă rețeaua internă „merge”, întrebi mai întâi acest gateway.
Adresă IP identifică un dispozitiv pe rețea, ca un număr de casă. În curs lucrezi cu IPv4: patru numere între 0 și 255, de exemplu 10.10.1.50.
IP privat rămâne în firma ta. Laptopul, serverul și routerul din laborator folosesc adrese 10.10.1.x. Când sursa este 10.10.1.20, pachetul a pornit din LAN, nu din Internet.
IP public este vizibil în afara firmei. În laborator, 203.0.113.x joacă rolul de Internet: 203.0.113.44 ca sursă înseamnă că tentativa a venit din afară.
localhost înseamnă „această mașină”. Adresa 127.0.0.1 este loopback: pachetul nu iese pe cablu. Un agent care vorbește cu 127.0.0.1 nu este un atacator de pe Internet.
Gateway este adresa prin care rețeaua locală iese spre alte rețele. Aici este 10.10.1.1, pe router. Ping către gateway verifică ruta, nu dacă SSH-ul e pornit.
Port destinație spune ce program de pe mașina țintă a fost vizat. În log apare după două puncte, de exemplu 10.10.1.50:22. Acesta este numărul pe care îl pui de obicei în ticket, nu portul sursă efemer.
Portul 22 este folosit de Secure Shell pentru administrarea serverelor Linux. În laborator, o tentativă din Internet către 10.10.1.50 pe 22 este o încercare de a deschide shell-ul pe serverul de loguri.
Portul 3389 este folosit de Remote Desktop Protocol, adică ecranul grafic al unui Windows. Destinația tipică aici este stația 10.10.1.30. Nu este aceeași alertă cu un Block pe 22 către 10.10.1.50.
Portul 443 este web-ul criptat (HTTPS): dashboard, site, API protejat. Portul 80 este web-ul în clar (HTTP), unde parola poate fi citită pe rețea.
Portul 53 este Domain Name System, serviciul care traduce un nume ca siem.local într-o adresă. Un număr necunoscut, de exemplu 4444 noaptea cu volum mare, nu este un serviciu obișnuit al firmei.
TCP (Transmission Control Protocol) construiește o sesiune: handshake, livrare ordonată, retransmisie. Web-ul, SSH și RDP stau deasupra TCP. Când vezi PROTO=TCP spre 22, drumul este TCP; SSH este ce se încearcă pe acel drum.
UDP este protocolul pentru mesaje scurte, fără handshake. Interogarea DNS din laborator merge de obicei pe UDP spre 10.10.1.53, port 53.
ICMP (Internet Control Message Protocol) este mesajul de control al rețelei, fără porturi ca 22 sau 443. Comanda ping trimite un ICMP echo request și așteaptă echo reply.
DNS (Domain Name System) traduce un nume lizibil într-o adresă. Clientul trimite o interogare; serverul răspunde, de exemplu siem.local rezolvă la 10.10.1.50. În ticket notezi ambele forme când le ai.
HTTP request este cererea clientului: metoda plus calea, de exemplu GET /index.html sau POST /api/login. HTTP response este răspunsul serverului. Status 200 spune că resursa a fost livrată; status 404 spune că respectiva cale nu există.
HTTPS este același model de cerere și răspuns, dar protejat cu TLS (Transport Layer Security). TLS ascunde parola și corpul paginii; nu ascunde adresele IP din log.
SSH (Secure Shell) îți deschide un terminal criptat pe un server Linux, de obicei pe portul 22 peste TCP. Sursa 203.0.113.44 către 10.10.1.50:22, cu Block, este o tentativă din Internet, nu un admin intern.
RDP (Remote Desktop Protocol) îți deschide ecranul unui Windows, de obicei pe portul 3389. O tentativă inbound din Internet pe 3389 se documentează imediat, chiar dacă firewall-ul a blocat.
Firewall filtrează după reguli: IP, port, protocol, direcție. Verdictul din log este Allow (pachetul a trecut) sau Block (pachetul a fost oprit). Un Block pe SSH din Internet este o apărare care a funcționat, dar tot merită un rând în ticket.
Inbound este traficul care vine din afară spre rețeaua ta, de exemplu 203.0.113.44 către 10.10.1.50:22. Outbound este traficul care iese din rețeaua ta spre Internet. Același port 22 nu are aceeași gravitate în cele două direcții.
Cum le pui cap la cap, pas cu pas. Mai întâi recunoști inventarul: laptop, server de loguri, router. Telefonul personal, marcat Offline, nu este în infrastructura monitorizată. Apoi citești conexiunea ca pe o frază: timpul, cine a inițiat, cine a fost ținta, portul destinație, protocolul, Allow sau Block, apoi Details. Concluzia iese din toate acestea împreună — rutină, alertă de perimetru, sau anomalie — nu dintr-un singur cuvânt evidențiat.
Cum citești recapitulareaFiecare termen evidențiat este urmat imediat de explicație. Nu memora etichete. Citește fraza întreagă, apoi recunoaște aceleași idei pe schema rețelei, pe linia de exemplu și în laborator.
De ce contează?
Fără aceste baze, un log de firewall arată ca o înșiruire de numere. Cu ele, citești o linie și poți scrie un ticket: sursă, destinație, serviciu, verdict.
Exemplu pas cu pas
09:20:01 SRC=203.0.113.44:44102 DST=10.10.1.50:22 PROTO=TCP ACTION=BLOCK
Linia de mai sus este tentativa pe care o vei recunoaște tot modulul: un IP din Internet bate la ușa SSH a serverului de loguri, iar firewall-ul o oprește. În laborator, mai întâi selectezi mașinile SOC (laptop, server, router), nu telefonul personal. Apoi te uiți la rândul din tabel cu aceeași privire: sursă, destinație, port, protocol, acțiune.
Deschide laboratorul din dreapta: vei vedea patru carduri de dispozitive și un rând de conexiune. Pe fiecare card citește numele, adresa IP și rolul, ca să recunoști cine este în rețeaua de lucru. Laptop SOC, Server loguri și Router gateway sunt infrastructura pe care o monitorizezi tot modulul — selectează-le. Lasă neselectat telefonul personal marcat Offline: nu face parte din inventarul SOC și nu generează logurile pe care le triajezi aici. Pe rândul din tabel citește conexiunea ca pe o frază: cine a inițiat, cine a fost ținta, pe ce port, cu ce protocol, și dacă firewall-ul a permis sau a blocat.Schema vizuală
Rețeaua SOC din acest modulInternet (203.0.113.x)
│
[ Firewall edge ] Allow / Block
│
[ Router 10.10.1.1 ] gateway
│
[ Switch ] —— [ Laptop SOC 10.10.1.20 ]
—— [ Server loguri 10.10.1.50 ]
—— [ Stație Windows 10.10.1.30 ]
—— [ DNS 10.10.1.53 ] Schema rețelei, citită ca o poveste
Schema de deasupra nu este un desen de memorat. Este harta pe care o folosești când un log îți arată doar numere. De sus în jos, un pachet din Internet (adrese 203.0.113.x) lovește mai întâi firewall-ul de perimetru. Firewall-ul decide Allow sau Block. Dacă trece, ajunge la router (10.10.1.1), adică la gateway. Dincolo de router, switch-ul leagă mașinile din aceeași rețea locală: Laptop SOC (10.10.1.20), serverul de loguri (10.10.1.50), stația Windows (10.10.1.30) și serverul DNS (10.10.1.53). Switch-ul nu este poarta spre Internet. Dacă amesteci switch-ul cu routerul, greșești locul în care s-a luat decizia.
Un telefon personal marcat Offline nu apare pe această hartă de lucru. Nu generează logurile pe care le triajezi aici, de aceea nu îl selectezi în laborator.
O dimineață normală în SOC
Analistul deschide browserul pe laptop. Mai întâi DNS traduce siem.local la 10.10.1.50: clientul trimite o interogare, serverul 10.10.1.53 răspunde. Apoi browserul face un HTTP request GET către dashboard. Pentru că sesiunea este pe portul 443, vorbim de HTTPS: același model cerere-răspuns, dar protejat cu TLS. Firewall-ul scrie Allow. Sursa 10.10.1.20 este IP privat. Destinația 10.10.1.50 este tot internă. Direcția nu este inbound din Internet. Aceasta este rutina: o notezi ca baseline, nu ca incident.
Dacă pagina există, HTTP response aduce status 200. Dacă cineva cere o cale care nu e pe server, vezi status 404. Cererea și răspunsul sunt două evenimente. Nu le pui în aceeași frază ca și cum ar fi același pachet.
Când un coleg spune că „rețeaua nu merge”, primul test nu este SSH și nu este RDP. Tastezi ping către gateway-ul 10.10.1.1. Sub capotă, ICMP trimite echo request și așteaptă echo reply. Un răspuns îți spune că host-ul e sus și că există o rută. Nu îți spune că site-ul e sigur și nu îți spune că shell-ul e pornit.
Când linia nu mai e rutină
La 09:20 apare o altă conversație. Sursa este 203.0.113.44, deci IP public, deci din Internet. Destinația este tot serverul de loguri, 10.10.1.50. Portul destinație este 22, deci cineva încearcă SSH, nu web și nu desktop remote. Protocolul este TCP, deci o sesiune, nu o interogare UDP de DNS și nu un ping. Acțiunea este Block: firewall-ul a oprit tentativa. Direcția este inbound.
Fraza de ticket este: tentativă inbound de SSH din Internet către serverul de loguri, blocată. Nu o confunda cu RDP pe portul 3389 către stația 10.10.1.30. Nu o confunda cu un SSH intern de la admin, care ar avea sursă 10.10.1.x. Nu o confunda cu un transfer outbound noaptea, pe un port necunoscut, cu gigabytes ieșiți — aceea este altă alertă, de exfil, nu de perimetru.
Portul sursă 44102 din aceeași linie este un număr temporar ales de client. Îl poți nota la corelare. Nu este numele serviciului. Serviciul îl citești din portul destinație.
Exercițiul din laborator
În dreapta vezi cardurile rețelei pe care tocmai ai citit-o. Selectezi Laptop SOC, Server loguri și Router gateway — mașinile din inventarul monitorizat. Telefonul personal rămâne neselectat. Rândul din tabel este tentativa SSH de mai sus: o recunoști după destinație, port și Block, nu după faptul că „arată suspect”.
Dacă poți explica fiecare termen evidențiat din această lecție pe acea linie, fără să sari un câmp, recapitularea și-a făcut treaba.
Ce urmează după networking
Modulul 5 trece la loguri reale: fișiere ca auth.log (autentificări SSH: Failed password, Accepted) și access.log (cereri web: metodă, URL, status). Întrebările rămân aceleași. Când s-a întâmplat. Cine a vorbit cu cine. Pe ce serviciu. Ce s-a întâmplat. Networking-ul ți-a dat vocabularul. Logurile îți dau evidența pe care o vei pune în ticket.
Studiu de caz
Modul 4 complet — același checklist pe cinci linii
Context: Ți se dă un extract de o oră din laboratorul SOC. Nu cauți un singur „răspuns magic”: citești fiecare linie cu aceleași șase întrebări.
09:14:01 SRC=10.10.1.20:52431 DST=10.10.1.50:443 PROTO=TCP ACTION=Allow 09:16:01 DNS QUERY A siem.local spre 10.10.1.50 09:20:01 SRC=203.0.113.44:44102 DST=10.10.1.50:22 PROTO=TCP ACTION=BLOCK 09:15:22 "GET /index.html HTTP/1.1" 200 03:14:01 SRC=10.10.1.88:49152 DST=198.18.0.99:4444 bytes_out=2.3GB
Analiză: Prima linie este rutină: laptopul intern 10.10.1.20 vorbește HTTPS, pe TCP, cu serverul de loguri, iar firewall-ul permite. A doua linie este tot rutină: DNS traduce siem.local la 10.10.1.50. A treia linie este alerta de perimetru: un IP public 203.0.113.44 lovește portul 22 pe același server, iar firewall-ul blochează — tentativă SSH din Internet, nu un admin intern. A patra linie este un GET web care a primit status 200, deci pagina a fost livrată. A cincea linie iese din baseline: noaptea, volum mare, port 4444 către o adresă necunoscută — același tip de anomalie pe care l-ai izolat în lecția anterioară.
Concluzie: Metoda rămâne aceeași de la o linie la alta. Schimbi doar concluzia: rutină, alertă de perimetru, sau trafic neobișnuit. Asta este recapitularea de networking pentru un junior SOC.
Greșeli frecvente
- Selectezi telefonul personal pentru că „e tot un dispozitiv”, deși este marcat Offline și nu face parte din inventarul monitorizat.
- Confunzi portul 22 (Secure Shell (SSH) pe Linux, de obicei serverul de loguri) cu 3389 (Remote Desktop Protocol (RDP) pe Windows, de obicei stația 10.10.1.30).
- Scrii Secure Shell (SSH) când ți se cere protocolul de transport: SSH este serviciul, Transmission Control Protocol (TCP) este drumul de sub el.
- Tratezi orice Block ca incident major, fără să citești destinația, portul și dacă sursa este din Internet sau din rețeaua locală (LAN).
- Uiți direcția: același port 22 intern, de la admin, nu este același lucru cu 22 din Internet.
În practică SOC
TicketPe fiecare linie notezi sursa, destinația, portul destinație, protocolul, Allow sau Block, și direcția. Concluzia iese din toate, nu dintr-un singur câmp.
InventarÎnainte să judeci o alertă, știi ce mașini sunt ale SOC-ului. Laptopul, serverul de loguri și routerul sunt în inventar; telefonul personal nu este.
PerimetruUn inbound Block pe 22 sau 3389 din Internet se documentează, chiar oprit: cineva a găsit serviciul de administrare.
BaselineHTTPS intern permis și DNS intern sunt ziua normală. Un transfer noaptea, pe un port necunoscut, cu gigabytes ieșiți, nu este.
Modul 5Aceleași întrebări se aplică pe linii din auth.log (autentificări SSH) și access.log (cereri web). Networking-ul ți-a dat vocabularul.
Modul 4Dacă poți explica fiecare termen evidențiat din această lecție pe o linie reală, modulul de networking este închis.
Situația: Recapitulare Modul 4: înainte de loguri, confirmi ce mașini sunt ale SOC-ului. În laborator apar și un telefon personal, offline — pe acela nu-l selectezi. Cerința: Selectează dispozitivele care formează rețeaua SOC completă din i…
Exercițiul, editorul și verificarea automată se deblochează cu Network & Log Analyst.

Ioana Dumitrache
Marina Pahom
Alex Cristian