Ce este Kubernetes și de ce ai nevoie de el
La cursul de Docker ai pornit containere pe un singur calculator. În firmele reale, aplicațiile rulează în zeci sau sute de containere, pe multe servere, și cineva trebuie să le pornească, să le repornească și să le actualizeze. Acel „cineva” este Kubernetes. În această lecție afli ce problemă rezolvă, cunoști laboratorul și pornești primul tău pod.
Problema: prea multe containere
Pe laptopul tău, docker run -d -p 8080:80 nginx e suficient. Acum imaginează-ți un magazin online cu trafic mare:
- aplicația rulează în 10 copii ca să facă față tuturor clienților;
- copiile sunt împărțite pe 5 servere, ca o defecțiune să nu oprească tot magazinul;
- în fiecare săptămână apare o versiune nouă, care trebuie lansată fără ca magazinul să se oprească;
- la Black Friday traficul crește de 5 ori și ai nevoie rapid de mai multe copii.
Cine observă că un container a căzut la 3 noaptea și îl repornește? Cine mută containerele când un server se strică? Cine înlocuiește versiunea veche cu cea nouă, pe rând? Dacă faci asta de mână, cu docker run pe fiecare server, devine imposibil foarte repede.
Un program care se ocupă automat de pornirea, repornirea, mutarea și actualizarea containerelor pe mai multe servere se numește orchestrator de containere. Kubernetes este cel mai folosit orchestrator din lume.
Ideea centrală: starea dorită
Cu Docker îi spui calculatorului ce să facă: „pornește containerul acesta”. Cu Kubernetes îi spui ce vrei să existe: „vreau 3 copii ale aplicației magazin, versiunea 2”. Aceasta se numește starea dorită.
Kubernetes compară tot timpul starea dorită cu starea reală și corectează diferențele singur:
| Se întâmplă | Kubernetes face singur |
|---|---|
| un container cade | îl repornește |
| un server se oprește | pornește copiile pierdute pe alte servere |
| ceri versiunea nouă | înlocuiește copiile vechi una câte una, fără pauză |
| ceri 10 copii în loc de 3 | pornește încă 7 și le împarte pe servere |
De aceea vei auzi des că Kubernetes este declarativ: tu declari rezultatul, el găsește pașii.
De unde vine și cine îl folosește
Kubernetes a fost creat de Google pe baza experienței cu sistemul intern Borg și a fost publicat ca proiect open source în 2014. Astăzi îl întreține CNCF (Cloud Native Computing Foundation). Numele vine din greacă și înseamnă „cârmaci”, de aceea logo-ul este o cârmă. Vei vedea des prescurtarea K8s: K, apoi 8 litere, apoi s.
Aplicațiile web, API-urile și serviciile interne rulează în clustere Kubernetes, în cloud sau în centrele de date proprii.
Amazon (EKS), Microsoft (AKS) și Google (GKE) oferă Kubernetes gata instalat; le vei cunoaște în modulul despre ecosistem.
Kubernetes apare în majoritatea anunțurilor pentru DevOps, SRE și Platform Engineer, și tot mai des la programatorii backend.
Laboratorul tău
În dreapta ai un cluster Kubernetes adevărat ca funcționare, simulat în browser: trei servere (le vei numi noduri) și comenzile pe care le-ai folosi la muncă.
- harta clusterului, sus: nodurile și ce rulează pe fiecare, actualizate după fiecare comandă;
- Terminal: aici scrii comenzile kubectl, exact ca în terminalul de la cursurile de Linux și Docker;
- Editor YAML: fișierele în care vei descrie aplicațiile (din lecția 7);
- Previzualizare: un mic browser în care deschizi aplicațiile pornite în cluster;
- butonul +30 s: în laborator timpul trece doar când lucrezi; butonul îl dă înainte cu 30 de secunde.
Cursul presupune cursul de Docker: ce este o imagine, un container, un port, o variabilă de mediu. Dacă nu l-ai parcurs, începe cu el; aici le folosim fără să le explicăm din nou.
kubectl: telecomanda clusterului
Cu un cluster vorbești prin programul kubectl (se pronunță „cube control”). Prima comandă îți arată versiunea clientului (kubectl) și a serverului (clusterul):
kubectl version
Client Version: v1.31.2 Kustomize Version: v5.4.2 Server Version: v1.31.2
Client Version este programul din terminalul tău, Server Version este clusterul la care s-a conectat. Faptul că apar amândouă înseamnă că legătura funcționează.
Nodurile clusterului
Serverele din cluster se numesc noduri. Le vezi cu:
kubectl get nodes
NAME STATUS ROLES AGE VERSION academia-control-plane Ready control-plane 15m v1.31.2 academia-worker Ready <none> 14m v1.31.2 academia-worker2 Ready <none> 14m v1.31.2
- academia-control-plane este „creierul” clusterului: aici rulează componentele care iau decizii (lecția 2);
- academia-worker și academia-worker2 sunt nodurile de lucru: pe ele rulează aplicațiile tale;
- Ready înseamnă că nodul este pornit și sănătos.
Primul tău pod
În Kubernetes containerele rulează în poduri (lecția 4 îți explică în detaliu ce este un pod). Pornește unul din imaginea nginx:1.27, ca la docker run:
kubectl run salut --image=nginx:1.27 kubectl get pods
pod/salut created NAME READY STATUS RESTARTS AGE salut 0/1 ContainerCreating 0 2s
Imediat după creare podul este în ContainerCreating: clusterul alege un nod, descarcă imaginea și pornește containerul. Pe hartă îl vezi apărând pe unul dintre workeri. După câteva secunde:
k8ssim avans 10 kubectl get pods
Au trecut 10 secunde (ora clusterului: 10:00:20). NAME READY STATUS RESTARTS AGE salut 1/1 Running 0 16s
1/1 în coloana READY și Running în STATUS: podul rulează. Comanda k8ssim avans 10 există doar în laborator și dă timpul înainte cu 10 secunde; pe un cluster real doar aștepți.
Nu trebuie să ții minte toate coloanele acum. Până la finalul modulului vei citi rezultatul lui kubectl get pods la fel de ușor ca pe cel al lui docker ps.
Fă cunoștință cu clusterul: afișează versiunea lui Kubernetes, lista nodurilor, apoi pornește podul salut din imaginea nginx:1.27 și verifică faptul că rulează.
- Rulează kubectl version.
- Rulează kubectl get nodes și uită-te la cele trei noduri.
- Pornește podul: kubectl run salut --image=nginx:1.27.
- Verifică cu kubectl get pods (dacă e încă ContainerCreating, mai așteaptă sau apasă +30 s).
Soluția exercițiului
kubectl version kubectl get nodes kubectl run salut --image=nginx:1.27 kubectl get pods
