Terminalul și promptul: cum vorbești cu Linux
Terminalul pare la început un ecran negru și rece, dar are reguli simple și foarte logice. În această lecție înveți să citești promptul, afli din ce părți e făcută orice comandă și descoperi scurtăturile care îți vor economisi mii de apăsări de taste: săgeata ↑, Tab și history.
Terminal, shell și bash
Când deschizi un terminal, de fapt pornești două lucruri care lucrează împreună:
- terminalul este fereastra: primește ce tastezi și afișează textul;
- shell-ul este programul care citește comanda ta, o înțelege și o pornește. Pe Ubuntu, shell-ul implicit se numește bash (*Bourne Again SHell*).
Poți afla ce shell folosești chiar din terminal. Variabila $SHELL ține calea către el (despre variabile vei învăța mai târziu):
echo $SHELL
/bin/bash
Pe un server nu există mouse sau ecran: te conectezi de la distanță și ai doar un terminal. Comenzile scrise se pot și salva într-un fișier și rula automat, lucru imposibil cu click-uri. De aceea programatorii și administratorii de sistem lucrează aproape tot timpul din terminal.
Află câteva informații despre calculatorul din dreapta, apoi verifică în istoric ce comenzi ai tastat.
- Afișează data și ora cu date.
- Afișează calendarul lunii cu cal.
- Afișează versiunea nucleului Linux cu uname -r.
- Afișează istoricul comenzilor cu history.
Soluția exercițiului
date cal uname -r history
Vrei să afli mai mult?Cum citești promptul · Anatomia unei comenzi · Spațiile și literele mari contează · Comenzi rapide despre sistem · Scurtăturile care îți economisesc timp · Rezumat
Cum citești promptul
Rândul pe care scrii comenzile începe cu un text numit prompt. Al tău arată așa: elev@academia:~$. Fiecare bucată îți spune ceva:
| Bucată | Ce înseamnă |
|---|---|
| elev | utilizatorul cu care lucrezi (același lucru îți spune whoami) |
| @academia | numele calculatorului (același lucru îți spune hostname) |
| :~ | folderul în care te afli; ~ este prescurtarea pentru folderul tău personal, /home/elev |
| $ | ești un utilizator obișnuit |
| # | (în loc de $) ești root, administratorul care poate face orice pe sistem |
Când te muți în alt folder, promptul se schimbă singur. De exemplu, în folderul cu jurnalele sistemului vei vedea elev@academia:/var/log$. Iar dacă ai fi administratorul, promptul ar fi root@academia:~#.
Un prompt care se termină cu # înseamnă că orice comandă rulează cu puteri depline: poți șterge sau strica orice fișier al sistemului. Pe serverele reale lucrezi aproape mereu ca utilizator obișnuit ($) și ceri drepturi de administrator doar pentru o singură comandă, cu sudo (o vei învăța în modulul despre utilizatori).
În exemplele din acest curs promptul nu apare în blocurile de cod: scrii doar comanda, iar dedesubt vezi exact ce afișează terminalul.
Anatomia unei comenzi
Orice comandă Linux are aceeași structură: numele comenzii, apoi (opțional) opțiuni și argumente, separate prin spații.
| Parte | Exemplu | Rol |
|---|---|---|
| numele | uname | ce program pornești |
| opțiune scurtă | -r | o liniuță + o literă: schimbă comportamentul comenzii |
| opțiune lungă | --help | două liniuțe + un cuvânt întreg, mai ușor de citit |
| argument | 3 2026 | pe ce lucrează comanda (un fișier, un folder, o lună) |
Comanda uname afișează informații despre sistem. Fără opțiuni, spune doar numele nucleului:
uname
Linux
Cu opțiunea -r (*release*) afișează versiunea nucleului Linux, iar cu -m tipul procesorului:
uname -r
6.8.0-49-generic
uname -r -m
6.8.0-49-generic x86_64
Opțiunile scurte se pot lipi: uname -rm este același lucru cu uname -r -m:
uname -rm
6.8.0-49-generic x86_64
Comanda cal afișează calendarul lunii curente. Cu argumentele 3 2026 afișează martie 2026:
cal 3 2026
March 2026 Su Mo Tu We Th Fr Sa 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
Aproape orice comandă îți explică singură opțiunile, dacă îi dai --help. Vei învăța să citești aceste texte în lecția despre ajutor; deocamdată reține că există.
Spațiile și literele mari contează
Shell-ul desparte comanda în bucăți după spații. Dacă lipești opțiunea de nume, bash caută o comandă cu numele uname-r, care nu există:
uname-r
uname-r: command not found
La fel, Linux face diferența între litere mari și mici. date există, Date nu:
Date
Date: command not found
Mesajul command not found înseamnă mereu „nu cunosc niciun program cu acest nume”. Primul lucru pe care îl verifici: ai scris corect, cu litere mici și cu spațiu între nume și opțiuni? În simulator primești și un indiciu sub eroare.
cls, dir sau ipconfig sunt comenzi din Windows. În Linux ecranul se curăță cu clear, iar folderele se listează cu ls.
Comenzi rapide despre sistem
Câteva comenzi mici pe care le vei folosi des când te conectezi la un server:
date afișează data și ora sistemului (pe calculatorul din dreapta ceasul e oprit la 15 ianuarie 2026, ora 10:00):
date
Thu Jan 15 10:00:00 EET 2026
Poți cere și un format anume, cu un argument care începe cu +: %d ziua, %m luna, %Y anul:
date +%d.%m.%Y
15.01.2026
uptime arată de cât timp merge calculatorul fără repornire, câți utilizatori sunt conectați și cât de încărcat e procesorul:
uptime
10:00:00 up 3:17, 1 user, load average: 0.08, 0.03, 0.01
clear curăță ecranul (sau apeși Ctrl+L). Nu șterge nimic, doar face loc: comenzile vechi rămân în istoric.
Scurtăturile care îți economisesc timp
Shell-ul ține minte toate comenzile tale. Comanda history le afișează numerotate:
whoami
elev
uname -r
6.8.0-49-generic
history
1 whoami
2 uname -r
3 historyNumărul din stânga îți permite să rulezi din nou o comandă: !2 repetă comanda numărul 2. Pe un server, history te ajută să afli ce ai făcut ieri sau ce comandă lungă ai folosit acum o săptămână.
Rezumat
- promptul elev@academia:~$ = utilizator @ calculator : folder, iar $ (utilizator obișnuit) sau # (root);
- o comandă = nume + opțiuni (-r, --help) + argumente, separate prin spații;
- literele mari contează, iar command not found înseamnă că numele e greșit;
- date, cal, uptime, uname -r, clear îți spun repede câte ceva despre sistem;
- ↑, Tab și history te scutesc de tastat aceleași lucruri de mai multe ori.
