Accesarea valorilor din dicționare
În lecția anterioară ai învățat cum se creează un dicționar. Acum vei învăța cum citești valorile folosind cheile și care este diferența dintre parantezele drepte și metoda get().
Recapitulare rapidă
Un dicționar stochează informații sub forma cheie: valoare.
student = {
"name": "Ana",
"age": 24,
"course": "Python"
} Cheile sunt: "name", "age" și "course".
Valorile asociate sunt: "Ana", 24 și "Python".
Accesarea unei valori cu paranteze drepte
Pentru a obține valoarea asociată unei chei, scriem numele dicționarului, urmat de cheia dorită între paranteze drepte.
student = {
"name": "Ana",
"age": 24,
"course": "Python"
}
print(student["name"]) Ana
Python caută cheia "name" și returnează valoarea asociată acesteia.
Sintaxădictionary["key"]
Accesarea mai multor valori
student = {
"name": "Ana",
"age": 24,
"course": "Python"
}
print(student["name"])
print(student["age"])
print(student["course"]) Ana 24 Python
Fiecare expresie accesează o singură valoare din dicționar.
Cheile sunt sensibile la litere mari și mici
Următoarele chei sunt diferite:
"name" "Name" "NAME"
De exemplu:
person = {
"name": "Mihai"
}
print(person["name"]) Mihai
Dar:
print(person["Name"])
produce o eroare, deoarece cheia "Name" nu există.
Ce se întâmplă dacă cheia nu există
person = {
"name": "Mihai",
"city": "Bucuresti"
}
print(person["age"]) KeyError: 'age'
Eroarea KeyError apare deoarece dicționarul nu conține cheia "age".
ImportantParantezele drepte sunt potrivite atunci când ești sigur că cheia există.
Metoda get()
Metoda get() poate fi folosită pentru a citi o valoare fără a produce KeyError dacă cheia lipsește.
person = {
"name": "Mihai",
"city": "Bucuresti"
}
print(person.get("name")) Mihai
Dacă cheia există, rezultatul este același ca în cazul parantezelor drepte.
get() pentru o cheie inexistentă
person = {
"name": "Mihai",
"city": "Bucuresti"
}
print(person.get("age")) None
În loc să oprească programul cu o eroare, metoda get() returnează None.
Valoare implicită cu get()
Putem specifica o valoare care să fie returnată atunci când cheia nu există.
person = {
"name": "Mihai",
"city": "Bucuresti"
}
print(person.get("age", 0)) 0
Primul argument este cheia căutată, iar al doilea este valoarea implicită.
dictionary.get("key", default_value) Exemple de valori implicite
user = {
"name": "Ana"
}
print(user.get("city", "Necunoscut"))
print(user.get("age", 0))
print(user.get("active", False)) Necunoscut 0 False
Valoarea implicită trebuie aleasă în funcție de tipul informației.
Paranteze drepte sau get()?
Paranteze drepteFolosește-le când cheia trebuie să existe și absența ei reprezintă o eroare reală.
get()Folosește-o când cheia poate lipsi și vrei o valoare sigură în schimb.
product = {
"name": "Laptop",
"price": 3500
}
print(product["name"])
print(product.get("discount", 0)) Laptop 0
Stocarea unei valori accesate într-o variabilă
Valoarea citită din dicționar poate fi atribuită unei variabile.
employee = {
"name": "Andrei",
"role": "Developer",
"salary": 8000
}
employee_name = employee["name"]
employee_salary = employee["salary"]
print(employee_name)
print(employee_salary) Andrei 8000
Folosirea valorilor în calcule
product = {
"name": "Monitor",
"price": 1200,
"quantity": 3
}
total = product["price"] * product["quantity"]
print(total) 3600
Valorile din dicționar pot fi folosite la fel ca orice alte valori Python.
Folosirea valorilor în f-stringuri
course = {
"title": "Python",
"lessons": 128
}
print(f'Cursul {course["title"]} are {course["lessons"]} lectii.') Cursul Python are 128 lectii.
În interiorul unui f-string putem accesa direct valorile din dicționar.
Accesarea valorilor din dicționare imbricate
Un dicționar poate conține un alt dicționar ca valoare.
student = {
"name": "Ana",
"contact": {
"email": "ana@example.com",
"phone": "0712345678"
}
} Pentru a ajunge la adresa de e-mail, accesăm mai întâi cheia "contact", apoi cheia "email".
print(student["contact"]["email"])
ana@example.comCitire pas cu pas
student["contact"] returnează dicționarul interior, iar ["email"] citește valoarea din acel dicționar.
Accesarea unei valori dintr-o listă aflată într-un dicționar
course = {
"title": "Python",
"topics": ["liste", "tuple", "seturi", "dictionare"]
}
print(course["topics"])
print(course["topics"][0])
print(course["topics"][3]) ['liste', 'tuple', 'seturi', 'dictionare'] liste dictionare
Mai întâi accesăm lista folosind cheia "topics", apoi folosim indexul listei.
Verificarea existenței unei chei
Operatorul in verifică dacă o cheie există în dicționar.
user = {
"name": "Ana",
"email": "ana@example.com"
}
print("name" in user)
print("age" in user) True False
Verificarea se face asupra cheilor, nu asupra valorilor.
Acces sigur folosind if
user = {
"name": "Ana",
"email": "ana@example.com"
}
if "phone" in user:
print(user["phone"])
else:
print("Numarul de telefon nu exista.") Numarul de telefon nu exista.
Această abordare este utilă dacă vrei să execuți logică diferită în funcție de existența cheii.
Diferența dintre verificarea cheilor și valorilor
user = {
"name": "Ana",
"city": "Bucuresti"
}
print("name" in user)
print("Ana" in user) True False
Operatorul in caută implicit în chei. Valoarea "Ana" există în dicționar, dar nu este o cheie.
Exemplu practic: profil de utilizator
profile = {
"username": "ana24",
"email": "ana@example.com",
"country": "Romania"
}
username = profile["username"]
email = profile["email"]
age = profile.get("age", "Nespecificata")
print(username)
print(email)
print(age) ana24 ana@example.com Nespecificata
Pentru câmpurile obligatorii folosim paranteze drepte. Pentru câmpurile opționale putem folosi get().
Exemplu practic: produs din magazin
product = {
"name": "Tastatura",
"price": 250,
"stock": 8
}
name = product["name"]
price = product["price"]
discount = product.get("discount", 0)
final_price = price - discount
print(name)
print(final_price) Tastatura 250
Greșeli frecvente
Folosești cheia fără ghilimele
print(student[name])
Python interpretează name ca pe o variabilă. Pentru o cheie string trebuie să scrii:
print(student["name"])
Folosești o cheie care nu există
Parantezele drepte produc KeyError. Folosește get() dacă cheia este opțională.
Confunzi cheia cu valoarea
student = {
"name": "Ana"
} Cheia este "name", nu "Ana".
Folosești index numeric
student[0]
Dicționarele se accesează prin chei, nu prin poziții.
Rezumat
Acces directdictionary["key"] returnează valoarea sau produce KeyError.
Acces sigurdictionary.get("key") returnează None dacă cheia lipsește.
Valoare implicităget("key", default) returnează valoarea implicită dacă cheia lipsește.
Verificare"key" in dictionary verifică existența unei chei.
Creează variabila employee și atribuie-i următorul dicționar: Apoi: Consola trebuie să afișeze exact:
- creează variabila employee_name folosind accesarea prin paranteze drepte a cheii "name";
- creează variabila employee_role folosind accesarea prin paranteze drepte a cheii "role";
- creează variabila bonus folosind get("bonus", 0);
- afișează cele trei variabile, fiecare cu un apel separat print().
Exercițiul, editorul și verificarea automată se deblochează cu Python Intermediar.

Alex Cristian
Iulian Pahom
Catalina Ioana Dan