Operatorul is în Python
În această lecție vei învăța diferența dintre egalitatea valorilor și identitatea obiectelor și vei folosi operatorul is în situațiile în care trebuie să verifici dacă două variabile indică exact același obiect.
Valoare egală sau același obiect?
Două obiecte pot conține aceleași valori fără să fie același obiect în memorie.
prima = [1, 2, 3] a_doua = [1, 2, 3] print(prima == a_doua) print(prima is a_doua)
True False
Operatorul == compară valorile. Operatorul is compară identitatea obiectelor.
Ce verifică operatorul is?
Operatorul is verifică dacă două expresii indică exact același obiect.
lista = ["Python", "SQL"] copie = lista print(lista is copie)
True
Nu a fost creată o listă nouă. Ambele variabile indică aceeași listă.
Operatorul == compară valorile
prima = ["Python", "SQL"] a_doua = ["Python", "SQL"] print(prima == a_doua)
True
Listele conțin aceleași elemente în aceeași ordine.
Operatorul is compară obiectele
prima = ["Python", "SQL"] a_doua = ["Python", "SQL"] print(prima is a_doua)
False
Listele au fost create separat, deci sunt două obiecte diferite.
Atribuirea nu creează o copie
prima = [10, 20] a_doua = prima print(prima is a_doua)
True
Atribuirea face ca a_doua să indice obiectul existent.
Modificarea obiectului comun
prima = [10, 20] a_doua = prima a_doua.append(30) print(prima) print(a_doua)
[10, 20, 30] [10, 20, 30]
Modificarea este vizibilă prin ambele variabile deoarece ele indică aceeași listă.
Crearea unei copii separate
prima = [10, 20] a_doua = prima.copy() print(prima == a_doua) print(prima is a_doua)
True False
Valorile sunt egale, dar listele sunt obiecte diferite.
Operatorul is not
Operatorul is not verifică dacă două expresii nu indică același obiect.
prima = [1, 2] a_doua = [1, 2] print(prima is not a_doua)
True
Verificarea valorii None
Cea mai importantă utilizare a operatorului is este verificarea valorii None.
rezultat = None
if rezultat is None:
print("Nu există rezultat") Nu există rezultat
De ce folosim is cu None?
None este un obiect unic. Verificarea recomandată este:
valoare is None
Nu este recomandată forma:
valoare == None
Verificarea că valoarea nu este None
utilizator = "Ana"
if utilizator is not None:
print(utilizator) Ana
None nu este același lucru cu False
valoare = False print(valoare is None)
False
None nu este același lucru cu zero
valoare = 0 print(valoare is None)
False
None nu este același lucru cu un string gol
valoare = "" print(valoare is None)
False
Toate aceste valori sunt falsy, dar numai None este None.
Exemplu cu o funcție
def cauta_utilizator(nume):
if nume == "Ana":
return {"nume": "Ana"}
return None
rezultat = cauta_utilizator("Mihai")
if rezultat is None:
print("Utilizatorul nu există") Parametru opțional cu None
def afiseaza_mesaj(text=None):
if text is None:
text = "Mesaj implicit"
print(text)
afiseaza_mesaj() Mesaj implicit
De ce este util None ca valoare implicită?
None poate semnala că apelantul nu a transmis o valoare.
def configureaza(tema=None):
if tema is None:
tema = "light"
return tema Identitatea dicționarelor
primul = {"curs": "Python"}
al_doilea = {"curs": "Python"}
print(primul == al_doilea)
print(primul is al_doilea) True False
Identitatea seturilor
primul = {1, 2, 3}
al_doilea = {1, 2, 3}
print(primul == al_doilea)
print(primul is al_doilea) True False
Identitatea obiectelor returnate de o funcție
def creeaza_lista():
return []
prima = creeaza_lista()
a_doua = creeaza_lista()
print(prima is a_doua) False
Fiecare apel creează o listă nouă.
Aceeași valoare returnată direct
lista = []
def obtine_lista():
return lista
prima = obtine_lista()
a_doua = obtine_lista()
print(prima is a_doua) True
Nu folosi is pentru compararea numerelor
a = 1000 b = 1000 print(a == b)
True
Pentru valori numerice folosește ==. Unele implementări Python pot reutiliza anumite obiecte numerice, iar rezultatul operatorului is nu trebuie folosit pentru egalitatea valorilor.
Nu folosi is pentru compararea stringurilor
prima = "Python" a_doua = "Python" print(prima == a_doua)
True
Pentru conținutul stringurilor folosește ==, nu is.
De ce uneori is pare să funcționeze cu valori?
Python poate reutiliza intern anumite obiecte imuabile pentru eficiență. Acest comportament se numește interning.
RețineInterning-ul este un detaliu de implementare. Nu construi logica programului pe rezultatul lui is pentru numere sau stringuri.
== poate fi personalizat
Clasele pot defini modul în care operatorul == compară obiectele.
Operatorul is nu poate fi redefinit: el verifică întotdeauna identitatea.
Funcția id()
Funcția id() returnează identificatorul unui obiect pe durata existenței sale.
lista = [1, 2] copie = lista print(id(lista)) print(id(copie))
Cele două valori id sunt egale deoarece variabilele indică același obiect.
Legătura dintre is și id()
a is b
verifică aceeași idee ca:
id(a) == id(b)
În codul obișnuit, operatorul is este mai clar.
Aliasuri pentru același obiect
cursuri = ["Python", "SQL"] favorite = cursuri recomandate = cursuri print(cursuri is favorite) print(favorite is recomandate)
True True
Cele trei variabile sunt aliasuri pentru aceeași listă.
Copiere superficială
original = [1, 2, 3] copie = original[:] print(original == copie) print(original is copie)
True False
Copii cu elemente interioare comune
original = [[1, 2], [3, 4]] copie = original.copy() print(original is copie) print(original[0] is copie[0])
False True
Listele exterioare sunt diferite, dar elementele interioare sunt încă aceleași obiecte.
Exemplu din viața reală: cache
cache = None
def obtine_date():
global cache
if cache is None:
cache = ["date încărcate"]
return cache None arată că datele nu au fost încă încărcate.
Exemplu din viața reală: rezultat opțional
def gaseste_job(titlu):
if titlu == "Java Developer":
return {
"titlu": titlu
}
return None
job = gaseste_job("Python Developer")
if job is None:
print("Nu a fost găsit niciun job") Când este util is?
Operatorul is este util când identitatea obiectului contează, nu doar conținutul.
În practică, îl vei folosi cel mai des pentru verificări cu None și, mai rar, pentru a verifica dacă două variabile indică același obiect mutabil.
Când folosești ==?
Folosește == când vrei să compari valori:
numere stringuri liste tuple dicționare seturi
Când folosești is?
Folosește is când vrei să verifici:
valoare is None valoare is not None prima_variabila is a_doua_variabila
Greșeli frecvente
Folosești is în loc de ==
is nu verifică dacă valorile sunt egale.
Folosești == None
Forma recomandată este is None.
Crezi că atribuirea copiază obiectul
Atribuirea creează încă o referință spre același obiect.
Te bazezi pe interning
Nu folosi is pentru numere sau stringuri doar pentru că unele exemple par să returneze True.
Rezumat
== compară valoriDouă obiecte separate pot avea valori egale.
is compară identitateaVerifică dacă variabilele indică același obiect.
NoneFolosește is None și is not None.
Atribuire și copiereAtribuirea păstrează obiectul, copierea creează altul.
Creează variabila rezultat cu valoarea None. Folosește exact patru instrucțiuni de atribuire, un singur operator ==, trei operatori is și patru apeluri print(). Nu folosi is not, !=, copy(), list(), id(), if, for, while, funcții definite cu…
Exercițiul, editorul și verificarea automată se deblochează cu Python OOP.

Alex Cristian
Iulian Pahom
Catalina Ioana Dan