Proiect To-Do (2): depozitul de sarcini
Ai modelul Sarcina. Acum îi construiești „casa”: o clasă ListaSarcini care păstrează toate sarcinile și oferă operațiile aplicației: adaugă, bifează, șterge și filtrează. Restul aplicației nu atinge tabloul direct, ci trece prin aceste metode.
De ce un depozit?
Dacă fiecare ecran ar modifica direct tabloul de sarcini, ai avea reguli împrăștiate peste tot: cine dă id-urile? ce se întâmplă cu un id inexistent? Un depozit (în engleză *store* sau *repository*) pune toate regulile într-un singur loc.
Construiește class ListaSarcini cu private(set) var sarcini, adauga(_ titlu:, prioritate:) (id-uri 1, 2, 3, ...), bifeaza(id:) -> Bool, sterge(id:) -> Bool, filtreaza(_:) cu closure și afiseaza(_ pas:). Rulează secvența de operații din star…
- afiseaza scrie == pas == și apoi câte o linie id. [x] titlu / id. [ ] titlu (sau (listă goală)).
- Pentru bifeaza(id: 9) afișează Nu există sarcina #9 (verifică rezultatul false).
- La final afișează Nefinalizate: N, unde N vine din filtreaza { !$0.gata }.count.
- Afișează și Ridicate: titlu1, titlu2 cu sarcinile de prioritate .ridicata (folosește filtreaza, map și joined).
Restul explicațiilor, editorul și verificarea automată se deblochează cu Struct, class, enum și protocoale.

Laura Chiriazi
Ioan John