Unde se păstrează datele: baza de date
Un server de aplicație poate ține date în memorie, dar le pierde la prima repornire și nu le poate împărți cu alte servere. De aceea orice aplicație serioasă are o bază de date: locul în care produsele, utilizatorii și comenzile MagazinPlus sunt păstrate în siguranță. Afli de ce, ce face baza și cum diferă citirile de scrieri.
Tentația: datele în memoria serverului
Primul prototip al MagazinPlus ține produsele și comenzile într-o listă în memorie, în codul serverului. Merge perfect pe laptop. Apoi apar problemele:
- Repornirea: la fiecare actualizare a codului sau la o cădere, memoria se golește. Toate comenzile dispar.
- Mai multe servere: când adaugi un al doilea server, fiecare are lista lui. Un client vede comanda, altul nu.
- Memoria e limitată: milioane de comenzi nu încap în RAM-ul unui singur server.
- Căutarea: „toate comenzile din martie peste 500 de lei” devine o buclă lentă scrisă de mână.
Serverul de aplicație procesează, baza de date păstrează. Un server pe care îl poți opri oricând fără să pierzi nimic se numește *stateless*; îl vei folosi mult în modulul de scalare.
Ce face o bază de date
O bază de date este un program specializat în păstrarea și găsirea datelor. Cele mai cunoscute: PostgreSQL, MySQL (relaționale, SQL), MongoDB, Cassandra, DynamoDB (NoSQL).
| Garanție | Ce înseamnă pentru MagazinPlus |
|---|---|
| Durabilitate | o comandă confirmată e scrisă pe disc și supraviețuiește repornirii |
| Acces comun | toate serverele de aplicație văd aceleași date |
| Interogări | SELECT * FROM comenzi WHERE luna = 3 AND total > 500 în câteva milisecunde, cu index |
| Tranzacții | plata și scăderea stocului se fac împreună sau deloc |
| Control acces | doar serverul are parola; utilizatorii nu ajung direct la date |
Diferențele dintre SQL și NoSQL le studiezi pe larg în modulul 3. Deocamdată folosim o Bază SQL primară, alegerea implicită pentru un magazin.
Citiri și scrieri
Baza primește două tipuri de operații, cu costuri diferite:
| Operație | Exemplu | Cost în simulator |
|---|---|---|
| Citire | SELECT pagina produsului | 1 unitate, ~15 ms (×10 fără index) |
| Scriere | INSERT comanda nouă | 3 unități, ~25 ms (scrie pe disc, actualizează indexuri, jurnal) |
O bază SQL din simulator are o capacitate de 3.000 de unități pe secundă. Cu 200 de citiri și 50 de scrieri pe secundă, încărcarea este (200 + 50 × 3) ÷ 3.000 ≈ 12%: departe de limită. Când traficul crește de zeci de ori, baza devine des prima problemă și o vei ajuta cu cache și replici.
Încărcarea bazei = (citiri + scrieri × 3) ÷ 3.000. Îl poți verifica oricând în tab-ul Simulare, la rândul bazei.
Unde stă baza în diagramă
Fără bază conectată, simulatorul afișează avertismentul no-db: serverul ar ține datele doar în memorie și le-ar pierde la repornire.
Greșeli frecvente
| Greșeală | Ce se întâmplă | Ce faci |
|---|---|---|
| Datele în memoria serverului | Se pierd la repornire; serverele nu se văd între ele. | Le păstrezi în baza de date. |
| Clientul conectat direct la bază | Probleme de securitate și de scalare. | Doar serverul vorbește cu baza. |
| Săgeata inversată (bază → server) | Cererile nu ajung la bază. | Săgeata pornește de la server. |
| Fișiere mari în bază | Baza se umflă și devine lentă. | Pozele merg în object storage. |
Pe scurt
- Serverul procesează, baza păstrează; memoria serverului se pierde la repornire.
- Baza oferă durabilitate, acces comun, interogări rapide și tranzacții.
- O scriere costă mai mult decât o citire (în simulator: 3 unități față de 1).
- Conexiunea corectă: Server aplicație → Bază SQL.
Serverul MagazinPlus ține comenzile doar în memorie (avertismentul no-db). Adaugă o Bază SQL primară și conectează Server aplicație → Bază SQL primară.
- Adaugă componenta Bază SQL primară.
- Conectează Server aplicație → Bază SQL primară.
- În tab-ul Simulare, verifică faptul că avertismentul a dispărut și toate cererile sunt tratate.
Soluția exercițiului
1. Adaugă componentă → Bază SQL primară. 2. Conectează Server aplicație → Bază SQL primară.
