DNS: cum ajunge browserul la server
Calculatoarele se găsesc între ele după adrese IP (de exemplu 203.0.113.10), dar oamenii țin minte nume (magazinplus.ro). Sistemul care traduce numele în adrese se numește DNS. În această lecție afli cum funcționează, ce sunt înregistrările A și CNAME, de ce există TTL și de ce prima vizită pe un site e puțin mai lentă.
Cartea de telefon a internetului
Când scrii magazinplus.ro în browser, acesta nu știe încă unde se află serverul. Întâi întreabă DNS-ul (*Domain Name System*): „ce adresă IP are magazinplus.ro?”. Abia după ce primește adresa, trimite cererea HTTP la acel IP.
Adresele IP se schimbă: muți site-ul la alt furnizor, adaugi servere, faci failover. Cu DNS schimbi doar înregistrarea, iar utilizatorii continuă să scrie același nume.
Înregistrările DNS
Proprietarul domeniului configurează înregistrări (*records*) la furnizorul de DNS. Cele mai folosite:
| Tip | Ce spune | Exemplu |
|---|---|---|
| A | numele → o adresă IPv4 | magazinplus.ro → 203.0.113.10 |
| AAAA | numele → o adresă IPv6 | magazinplus.ro → 2001:db8::10 |
| CNAME | numele este un alias pentru alt nume | www.magazinplus.ro → magazinplus.ro |
| MX | unde se livrează emailurile | magazinplus.ro → mail.furnizor.ro |
| TXT | text liber (verificări, anti-spam) | dovada că deții domeniul |
Un nume poate avea mai multe înregistrări A. DNS-ul le dă pe rând, iar traficul se împarte între mai multe servere. E cea mai simplă formă de distribuire a traficului, deși nu știe dacă un server e căzut (pentru asta vei folosi load balancer-ul).
TTL și cache-ul DNS
Ar fi lent ca browserul să întrebe DNS-ul la fiecare cerere. De aceea răspunsul vine cu un TTL (*time to live*): câte secunde poate fi ținut minte. Browserul, sistemul de operare și furnizorul de internet păstrează răspunsul în cache până expiră TTL-ul.
| TTL | Avantaj | Dezavantaj |
|---|---|---|
| mic (60 s) | o schimbare de IP ajunge repede la toți | mai multe întrebări la DNS |
| mare (86.400 s = o zi) | aproape nicio întrebare la DNS | o schimbare de IP durează până la o zi |
Înainte de o mutare planificată a serverelor, echipele scad TTL-ul la 60 de secunde cu o zi înainte. După mutare îl cresc la loc.
DNS în simulator
Furnizorii de DNS (Cloudflare, Route 53, furnizorul domeniului) au sute de servere în toată lumea, deci DNS-ul este un serviciu gestionat: în simulator nu se supraîncarcă și nu este punct unic de eșec (SPOF).
- Conexiunea Client web → DNS înseamnă „clientul află adresa serverului din DNS”.
- Clientul trimite apoi cererile direct la server, pe conexiunea lui separată. DNS-ul nu stă pe drumul fiecărei cereri.
- Fără DNS, simulatorul afișează informarea no-dns: utilizatorii ar trebui să știe adresa IP a serverului.
- Mai târziu, DNS-ul te ajută și la failover: clientul ocolește o intrare căzută.
Greșeli frecvente
| Greșeală | Ce se întâmplă | Ce faci |
|---|---|---|
| Schimbi IP-ul cu TTL de o zi | Jumătate din utilizatori ajung la serverul vechi încă 24 de ore. | Scazi TTL-ul înainte de schimbare. |
| Crezi că DNS-ul trece fiecare cerere | Desenezi DNS-ul între client și server. | DNS-ul e întrebat o dată; cererile merg direct la server. |
| Mai multe înregistrări A în loc de load balancer | Traficul ajunge și la serverele căzute. | Folosești un load balancer cu health checks. |
Pe scurt
- DNS traduce un nume (magazinplus.ro) într-o adresă IP.
- A = nume → IPv4, CNAME = alias pentru alt nume, MX = emailuri.
- TTL = cât timp se ține minte răspunsul; prima vizită e mai lentă, următoarele folosesc cache-ul.
- DNS-ul e un serviciu gestionat: nu e SPOF și nu stă pe drumul fiecărei cereri.
MagazinPlus merge, dar utilizatorii ar trebui să știe adresa IP a serverului. Adaugă un DNS și conectează Client web → DNS, ca informarea no-dns să dispară.
- Adaugă componenta DNS.
- Conectează Client web → DNS (clientul întreabă DNS-ul).
- În tab-ul Simulare, verifică faptul că informarea despre DNS a dispărut.
Soluția exercițiului
1. Adaugă componentă → DNS. 2. Conectează Client web → DNS. Conexiunea Client web → Server aplicație rămâne.
