...
← Curs System Design: toate lecțiile
Lecția 6 · Arhitectură de bază

DNS: cum ajunge browserul la server

Calculatoarele se găsesc între ele după adrese IP (de exemplu 203.0.113.10), dar oamenii țin minte nume (magazinplus.ro). Sistemul care traduce numele în adrese se numește DNS. În această lecție afli cum funcționează, ce sunt înregistrările A și CNAME, de ce există TTL și de ce prima vizită pe un site e puțin mai lentă.

Cartea de telefon a internetului

Când scrii magazinplus.ro în browser, acesta nu știe încă unde se află serverul. Întâi întreabă DNS-ul (*Domain Name System*): „ce adresă IP are magazinplus.ro?”. Abia după ce primește adresa, trimite cererea HTTP la acel IP.

Client webmagazinplus.ro?DNSnume → adresă IPServer aplicațieIP 203.0.113.101. întreabă2. răspunde: 203.0.113.10 (TTL 300 s)3. GET / → 203.0.113.10
Întâi întrebarea la DNS, apoi cererea HTTP direct la adresa IP primită.
De ce nu folosim direct IP-ul

Adresele IP se schimbă: muți site-ul la alt furnizor, adaugi servere, faci failover. Cu DNS schimbi doar înregistrarea, iar utilizatorii continuă să scrie același nume.

Înregistrările DNS

Proprietarul domeniului configurează înregistrări (*records*) la furnizorul de DNS. Cele mai folosite:

TipCe spuneExemplu
Anumele → o adresă IPv4magazinplus.ro → 203.0.113.10
AAAAnumele → o adresă IPv6magazinplus.ro → 2001:db8::10
CNAMEnumele este un alias pentru alt numewww.magazinplus.ro → magazinplus.ro
MXunde se livrează emailurilemagazinplus.ro → mail.furnizor.ro
TXTtext liber (verificări, anti-spam)dovada că deții domeniul

Un nume poate avea mai multe înregistrări A. DNS-ul le dă pe rând, iar traficul se împarte între mai multe servere. E cea mai simplă formă de distribuire a traficului, deși nu știe dacă un server e căzut (pentru asta vei folosi load balancer-ul).

TTL și cache-ul DNS

Ar fi lent ca browserul să întrebe DNS-ul la fiecare cerere. De aceea răspunsul vine cu un TTL (*time to live*): câte secunde poate fi ținut minte. Browserul, sistemul de operare și furnizorul de internet păstrează răspunsul în cache până expiră TTL-ul.

1
Prima vizită: browserul nu știe IP-ul, întreabă DNS-ul (câteva zeci de ms în plus).
2
Răspunsul 203.0.113.10, TTL 300 se salvează în cache pentru 5 minute.
3
Următoarele cereri din acele 5 minute merg direct la IP, fără întrebare la DNS.
4
După 5 minute, browserul întreabă din nou și află eventualele schimbări.
TTLAvantajDezavantaj
mic (60 s)o schimbare de IP ajunge repede la toțimai multe întrebări la DNS
mare (86.400 s = o zi)aproape nicio întrebare la DNSo schimbare de IP durează până la o zi
Sfat practic

Înainte de o mutare planificată a serverelor, echipele scad TTL-ul la 60 de secunde cu o zi înainte. După mutare îl cresc la loc.

DNS în simulator

Furnizorii de DNS (Cloudflare, Route 53, furnizorul domeniului) au sute de servere în toată lumea, deci DNS-ul este un serviciu gestionat: în simulator nu se supraîncarcă și nu este punct unic de eșec (SPOF).

  • Conexiunea Client web → DNS înseamnă „clientul află adresa serverului din DNS”.
  • Clientul trimite apoi cererile direct la server, pe conexiunea lui separată. DNS-ul nu stă pe drumul fiecărei cereri.
  • Fără DNS, simulatorul afișează informarea no-dns: utilizatorii ar trebui să știe adresa IP a serverului.
  • Mai târziu, DNS-ul te ajută și la failover: clientul ocolește o intrare căzută.

Greșeli frecvente

GreșealăCe se întâmplăCe faci
Schimbi IP-ul cu TTL de o ziJumătate din utilizatori ajung la serverul vechi încă 24 de ore.Scazi TTL-ul înainte de schimbare.
Crezi că DNS-ul trece fiecare cerereDesenezi DNS-ul între client și server.DNS-ul e întrebat o dată; cererile merg direct la server.
Mai multe înregistrări A în loc de load balancerTraficul ajunge și la serverele căzute.Folosești un load balancer cu health checks.

Pe scurt

  • DNS traduce un nume (magazinplus.ro) într-o adresă IP.
  • A = nume → IPv4, CNAME = alias pentru alt nume, MX = emailuri.
  • TTL = cât timp se ține minte răspunsul; prima vizită e mai lentă, următoarele folosesc cache-ul.
  • DNS-ul e un serviciu gestionat: nu e SPOF și nu stă pe drumul fiecărei cereri.
Exercițiul tău

MagazinPlus merge, dar utilizatorii ar trebui să știe adresa IP a serverului. Adaugă un DNS și conectează Client web → DNS, ca informarea no-dns să dispară.

  • Adaugă componenta DNS.
  • Conectează Client web → DNS (clientul întreabă DNS-ul).
  • În tab-ul Simulare, verifică faptul că informarea despre DNS a dispărut.
Săgeata pornește de la client spre DNS. Nu muta conexiunea client → server: cererile HTTP merg în continuare direct la server.

Soluția exercițiului

1. Adaugă componentă → DNS.
2. Conectează Client web → DNS.
Conexiunea Client web → Server aplicație rămâne.
Excelent! Continuă cu lecția următoare →
ArhitecturăSystem Design
VerificareSe încarcă...
Mediul de lucru se încarcă. Poți citi lecția între timp.
Parcursul tău Fundamente System Design Lecția 6 · DNS: cum ajungi la server
Progres 0% 0 din 12
Lecția curentă 6 / 10 Arhitectură de bază