long long și unsigned
Un int ajunge până la aproximativ 2,1 miliarde. Ce faci cu populația lumii, cu numărul de vizualizări al unui clip celebru sau cu bani păstrați în bani? Folosești long long. Vei afla și ce sunt short și unsigned, și de ce long simplu nu este o alegere sigură.
long long pentru numere mari
Tipul long long are cel puțin 8 octeți pe orice platformă. Se afișează cu %lld, iar numerele foarte mari scrise în cod primesc sufixul LL:
#include <stdio.h>
int main(void) {
long long populatie = 8000000000LL;
long long vizualizari = 15000000000LL;
printf("Populația lumii: %lld\n", populatie);
printf("Vizualizări: %lld\n", vizualizari);
return 0;
}Populația lumii: 8000000000 Vizualizări: 15000000000
Dacă ai încerca int populatie = 8000000000;, numărul nu ar încăpea, iar compilatorul ar avertiza că valoarea se schimbă (implicit conversion ... changes value).
Păstrează populația lumii, 8000000000, într-o variabilă long long numită populatie și afișeaz-o exact: Populația lumii: 8000000000. Pe linia a doua afișează dublul ei: Dublul: 16000000000.
- Declară long long populatie = 8000000000LL;.
- Afișează cu %lld.
- Calculează dublul cu populatie * 2.
Soluția exercițiului
#include <stdio.h>
int main(void) {
long long populatie = 8000000000LL;
printf("Populația lumii: %lld\n", populatie);
printf("Dublul: %lld\n", populatie * 2);
return 0;
} Vrei să afli mai mult?Familia numerelor întregi · De ce nu folosim long simplu · short: numere mici · unsigned: doar numere pozitive · Alegerea tipului potrivit
Familia numerelor întregi
C are mai multe tipuri întregi, de dimensiuni diferite. Cu cât un tip are mai mulți octeți, cu atât poate ține numere mai mari:
| Tip | Octeți (de obicei) | Interval aproximativ | Afișare |
|---|---|---|---|
| short | 2 | −32 768 … 32 767 | %d |
| int | 4 | −2,1 miliarde … 2,1 miliarde | %d |
| long long | 8 | −9,2 × 10¹⁸ … 9,2 × 10¹⁸ | %lld |
| unsigned int | 4 | 0 … 4,29 miliarde | %u |
De ce nu folosim long simplu
Există și tipul long, dar dimensiunea lui diferă de la o platformă la alta: pe Linux și macOS are 8 octeți, pe Windows și în WebAssembly (unde rulează programele din browser) are doar 4, adică la fel ca int.
long a = 8000000000; // pe unele sisteme încape, pe altele nu long long b = 8000000000LL; // încape peste tot
Pentru numere mari folosește întotdeauna long long și %lld. Codul tău va funcționa la fel pe orice calculator.
short: numere mici
short ocupă doar 2 octeți. Se folosește rar, acolo unde memoria contează cu adevărat (dispozitive mici, cantități uriașe de date). În printf, un short se afișează tot cu %d.
#include <stdio.h>
int main(void) {
short etaj = 12;
printf("Liftul este la etajul %d\n", etaj);
return 0;
}Liftul este la etajul 12
unsigned: doar numere pozitive
Cuvântul unsigned (fără semn) înseamnă că variabila nu poate fi negativă. În schimb, limita pozitivă se dublează. Se afișează cu %u:
#include <stdio.h>
#include <limits.h>
int main(void) {
unsigned int vizitatori = 3000000000u;
printf("Vizitatori: %u\n", vizitatori);
printf("Maxim unsigned int: %u\n", UINT_MAX);
return 0;
}Vizitatori: 3000000000 Maxim unsigned int: 4294967295
Pentru un unsigned, depășirea este bine definită: valoarea „se dă peste cap”, ca un kilometraj vechi. 0 - 1 devine cea mai mare valoare posibilă:
#include <stdio.h>
int main(void) {
unsigned int x = 0;
x = x - 1;
printf("0 - 1 = %u\n", x);
return 0;
}0 - 1 = 4294967295
Din acest motiv, unsigned nu e potrivit pentru valori care pot scădea sub zero, cum ar fi un sold bancar sau o temperatură.
Alegerea tipului potrivit
long long: valori de miliarde.
long long: 1 milion de lei înseamnă 100 000 000 de bani.
int: simplu și suficient.
unsigned și short: când fiecare octet contează.
