Ce este o variabilă
O variabilă este o „cutie” cu nume în care programul păstrează o valoare: vârsta unui client, prețul unui produs, scorul unui jucător. În C, fiecare variabilă are un tip, care trebuie declarat înainte de folosire. Începem cu tipul int, pentru numere întregi.
Declarare și inițializare
Declararea creează variabila. Inițializarea îi dă prima valoare chiar în momentul creării:
int varsta; // declarare: există, dar nu are încă o valoare stabilită int puncte = 100; // declarare cu inițializare
Apoi poți schimba valoarea prin atribuire, cu semnul =. Atenție: în programare = nu înseamnă „este egal”, ci „pune valoarea din dreapta în variabila din stânga”.
#include <stdio.h>
int main(void) {
int varsta;
varsta = 25;
printf("Am %d de ani\n", varsta);
return 0;
}Am 25 de ani
Creează variabila varsta de tip int cu valoarea 25 și afișează propoziția exact: Am 25 de ani.
- Declară și inițializează int varsta = 25;.
- Afișează cu printf folosind %d în locul numărului.
- Nu scrie 25 direct în textul afișat.
Soluția exercițiului
#include <stdio.h>
int main(void) {
int varsta = 25;
printf("Am %d de ani\n", varsta);
return 0;
} Vrei să afli mai mult?De ce avem nevoie de variabile · Afișarea unei variabile cu %d · Valoarea se poate schimba · Variabile neinițializate: pericol! · Reguli pentru nume · Variabile în aplicații reale
De ce avem nevoie de variabile
Până acum, toate valorile erau scrise direct în text. Dar un program real lucrează cu date care se schimbă: prețul unui produs, numărul de comenzi, temperatura de azi. Ca să le folosești, le păstrezi în variabile.
O variabilă are trei lucruri: un nume (de exemplu varsta), un tip (ce fel de valoare ține, de exemplu int pentru numere întregi) și o valoare (de exemplu 25).
Memoria calculatorului este un dulap cu multe sertare. O variabilă este un sertar pe care ai lipit o etichetă cu numele ei. Tipul spune cât de mare e sertarul și ce poți pune în el.
Afișarea unei variabile cu %d
Ca să afișezi valoarea unei variabile, în textul lui printf pui un specificator de format: %d pentru numere întregi. După text, separat prin virgulă, scrii variabila. printf înlocuiește %d cu valoarea ei.
#include <stdio.h>
int main(void) {
int mere = 7;
int pere = 3;
printf("Am %d mere și %d pere.\n", mere, pere);
return 0;
}Am 7 mere și 3 pere.
Fiecare %d primește, în ordine, câte o valoare din lista de după virgulă: primul %d primește mere, al doilea primește pere.
Valoarea se poate schimba
O variabilă își poate schimba valoarea de câte ori vrei. Se păstrează mereu ultima valoare atribuită:
#include <stdio.h>
int main(void) {
int scor = 0;
printf("Scor inițial: %d\n", scor);
scor = 50;
printf("După nivelul 1: %d\n", scor);
scor = 120;
printf("După nivelul 2: %d\n", scor);
return 0;
}Scor inițial: 0 După nivelul 1: 50 După nivelul 2: 120
Variabile neinițializate: pericol!
Dacă declari o variabilă fără valoare (int x;) și o folosești înainte de a-i atribui ceva, C nu pune automat 0 în ea. Variabila conține ce se afla întâmplător în acel loc din memorie, o valoare „gunoi” care poate fi diferită la fiecare rulare.
int total;
printf("%d\n", total); // GREȘIT: total nu are o valoare stabilităCompilatorul te avertizează de obicei: variable 'total' is uninitialized when used here. Nu ignora acest avertisment!
Inițializează întotdeauna variabilele când le declari: int total = 0;. Așa știi sigur ce conțin.
Reguli pentru nume
- Numele poate conține litere, cifre și _, dar nu poate începe cu o cifră: nota1 e corect, 1nota nu.
- Fără spații și fără diacritice: varsta, nu vârsta sau varsta mea.
- Literele mari contează: Varsta și varsta sunt variabile diferite.
- Nu poți folosi cuvinte rezervate ale limbajului: int, return, if etc.
- Alege nume care spun ce conțin: pretTotal sau pret_total, nu x sau a1.
În acest curs folosim nume în română, fără diacritice, scrise în stil camelCase: numarProduse, pretUnitar.
Variabile în aplicații reale
numarProduse, pretTotal, codReducere
viata, scor, nivel
sold, numarTranzactii
temperatura, umiditate, vitezaVantului
