Structura unui program C
Orice program C are aceleași piese de bază: directive #include, funcția main, acolade, instrucțiuni terminate cu ; și return 0. În această lecție le iei pe rând și înțelegi rolul fiecăreia.
Piesele unui program
Să ne uităm din nou la un program complet, de data aceasta cu două mesaje:
#include <stdio.h>
int main(void) {
printf("Ana Popescu\n");
printf("Învăț C\n");
return 0;
}Ana Popescu Învăț C
| Piesa | Rol |
|---|---|
| #include <stdio.h> | aduce funcțiile de afișare, printre care printf |
| int main(void) | începutul funcției principale: aici pornește programul |
| { … } | corpul funcției: tot ce se execută |
| printf(...); | o instrucțiune: afișează un text |
| return 0; | termină programul și raportează „totul a mers bine” |
Scrie un program care afișează două linii: pe prima linia Ana Popescu (sau numele tău), pe a doua exact Învăț C.
- Include stdio.h.
- Scrie funcția main cu acolade.
- Folosește două instrucțiuni printf, fiecare terminată cu \n.
- Încheie cu return 0;.
Soluția exercițiului
#include <stdio.h>
int main(void) {
printf("Ana Popescu\n");
printf("Învăț C\n");
return 0;
} Vrei să afli mai mult?Directiva #include · Funcția main · Instrucțiuni, ; și acolade · Ce înseamnă return 0 · Greșeli frecvente · Rezumat
Directiva #include
Liniile care încep cu # se numesc directive pentru preprocesor. Preprocesorul pregătește codul înainte de compilare. #include <stdio.h> înseamnă, pe scurt: „copiază aici descrierile funcțiilor de intrare/ieșire”.
Fișierele cu extensia .h se numesc fișiere antet (header). Pe parcursul cursului vei folosi și altele: math.h pentru funcții matematice, string.h pentru texte, stdlib.h pentru memorie și conversii.
După o directivă #include nu se pune ;. Directivele nu sunt instrucțiuni C obișnuite.
Funcția main
Un program C poate avea multe funcții, dar exact una se numește main. Sistemul de operare o apelează când pornești programul.
- int din fața lui main spune că funcția întoarce un număr întreg când se termină.
- (void) înseamnă că main nu primește nimic. Vei vedea uneori și int main(), care este la fel de folosit.
- Totul între { și } este corpul funcției.
#include <stdio.h>
int main() {
printf("Și varianta int main() funcționează.\n");
return 0;
}Și varianta int main() funcționează.
Instrucțiuni, ; și acolade
O instrucțiune este o comandă pentru calculator. În C, fiecare instrucțiune se termină cu ;. Spațiile și rândurile noi nu contează pentru compilator, dar contează enorm pentru oamenii care citesc codul.
#include <stdio.h>
int main(void){printf("Merge, dar e greu de citit.\n");return 0;}Merge, dar e greu de citit.
Programul de mai sus este corect, dar înghesuit. Convenția este: fiecare instrucțiune pe rândul ei și indentare (4 spații) pentru tot ce stă în interiorul acoladelor.
Fiecare { are perechea ei }. Editorul te ajută evidențiind acolada pereche când pui cursorul lângă una dintre ele.
Ce înseamnă return 0
Când main se termină, programul trimite sistemului de operare un număr numit cod de ieșire. 0 înseamnă succes; orice altă valoare înseamnă, prin convenție, că a apărut o problemă.
Scripturile și alte programe verifică acest cod. De exemplu, un sistem de livrare automată poate opri publicarea unui site dacă programul de testare s-a terminat cu altceva decât 0.
În C modern, dacă ajungi la finalul lui main fără return, se consideră automat return 0;. Totuși, îl vom scrie mereu, ca să fie clar.
Greșeli frecvente
- Acoladă lipsă: dacă uiți } de la final, compilatorul raportează ceva de genul expected '}' la sfârșitul fișierului.
- **; după #include**: produce un avertisment sau o eroare; directivele nu se termină cu ;.
- **Cod după return 0;**: instrucțiunile scrise după return nu se mai execută niciodată.
- **main scris greșit** (Main, mian): programul nu are punct de pornire și nu se poate crea executabilul.
Rezumat
Aduce în program funcții gata făcute, cum ar fi printf.
Ușa de intrare: execuția începe întotdeauna aici.
Comenzi terminate cu ; și scrise de sus în jos.
Semnalul că programul s-a terminat cu succes.
