Funcții care modifică starea
Până acum ai citit valori. Acum le schimbi: scrii funcții cu parametri care actualizează variabilele de stare. Fiecare apel al unei astfel de funcții este o tranzacție, cu semnătură, gas și un bloc nou.
Anatomia unei funcții
O funcție are un nume, o listă de parametri cu tipurile lor, o vizibilitate (deocamdată public, adică oricine o poate apela) și un corp între acolade:
function seteaza(uint t) public {
temperatura = t;
}- seteaza este numele (camelCase, de obicei un verb: seteaza, adauga, retrage).
- uint t este un parametru: valoarea primită de la cel care apelează.
- public permite apelul din afara contractului (din JavaScript, din alt contract).
- temperatura = t; scrie valoarea în variabila de stare, adică în storage.
O funcție care doar salvează o valoare primită se numește setter. Getter-ul (citirea) îl primești gratuit cu public la variabilă.
Primul setter: un bec
Un contract poate avea mai multe funcții care schimbă aceeași variabilă. Un bec inteligent, de exemplu:
// SPDX-License-Identifier: MIT
pragma solidity ^0.8.20;
contract Bec {
bool public aprins;
function aprinde() public {
aprins = true;
}
function stinge() public {
aprins = false;
}
}const bec = await deploy("Bec");
console.log("La început:", await bec.aprins());
await (await bec.aprinde()).wait();
console.log("După aprinde():", await bec.aprins());
await (await bec.stinge()).wait();
console.log("După stinge():", await bec.aprins());La început: false După aprinde(): true După stinge(): false
await (await bec.aprinde()).wait() face două lucruri: trimite tranzacția și așteaptă blocul. Pe blockchain-ul din curs blocul vine imediat, dar pe o rețea reală aștepți câteva secunde.
Ce se întâmplă la o tranzacție
Orice funcție care schimbă ceva din storage (o variabilă, un sold, un contor) trebuie apelată prin tranzacție. Nu există altă cale: altfel, cineva ar putea schimba registrul fără să plătească și fără să semneze.
Mai mulți parametri, mai multe variabile
O funcție poate primi mai mulți parametri și poate modifica mai multe variabile în aceeași tranzacție. Pentru string, parametrul se declară cu memory (textul primit stă temporar în memorie):
// SPDX-License-Identifier: MIT
pragma solidity ^0.8.20;
contract Livrare {
string public oras;
uint public cod;
uint public modificari;
function seteazaAdresa(string memory orasNou, uint codNou) public {
oras = orasNou;
cod = codNou;
modificari = modificari + 1;
}
}const livrare = await deploy("Livrare");
await (await livrare.seteazaAdresa("Cluj-Napoca", 400001)).wait();
await (await livrare.connect(bogdan).seteazaAdresa("Iasi", 700001)).wait();
console.log(await livrare.oras(), await livrare.cod());
console.log("Modificări:", await livrare.modificari());Iasi 700001 Modificări: 2
Bogdan a apelat ultimul, deci adresa lui a rămas salvată. Oricine poate apela o funcție public: în lecția 13 vei vedea cum restricționezi cine are voie.
Toate modificările dintr-o tranzacție se aplică împreună. Dacă funcția eșuează la jumătate, nicio variabilă nu se schimbă (vei vedea asta cu require în lecția 12).
Greșeli frecvente
- Numele parametrului identic cu al variabilei: function seteaza(uint temperatura) ascunde variabila de stare și compilatorul avertizează (shadowing). Folosește nume diferite: t, temperaturaNoua.
- **Lipsește memory la un parametru string**: eroare de compilare: „Lipsește locația datelor: scrie memory sau calldata”.
- Citești valoarea fără să aștepți tranzacția pe o rețea reală și vezi valoarea veche.
- Atribuirea inversă: t = temperatura; schimbă parametrul local, nu storage-ul.
Exemple reale
Un contract de închiriere poate memora ultima setare a termostatului sau codul ușii.
Fiecare punct de livrare apelează o funcție care actualizează locația coletului.
Protocoalele DeFi au setteri pentru comisioane și limite, apelați prin tranzacții (și restricționați la administratori).
Scrie contractul Termostat cu variabila publică temperatura (uint) și funcția seteaza(uint t), care salvează valoarea primită. Scriptul lecției setează 21, apoi 23, și afișează temperatura după fiecare tranzacție.
- Declară uint public temperatura;.
- Scrie funcția seteaza(uint t) de tip public.
- În funcție, salvează t în temperatura.
Soluția exercițiului
// SPDX-License-Identifier: MIT
pragma solidity ^0.8.20;
contract Termostat {
uint public temperatura;
function seteaza(uint t) public {
temperatura = t;
}
} 