Tranzacții vs apeluri (call)
Un contract se folosește în două feluri: îl poți citi sau îi poți schimba starea. Citirea este un apel (call) gratuit și instant; schimbarea este o tranzacție semnată, plătită cu gas și scrisă într-un bloc. În această lecție vezi diferența în cod și în scripturi.
Citești sau scrii?
Gândește-te la un panou de afișaj din gară. Oricine se poate uita la el oricât de des, fără să plătească: asta e un apel. Ca să schimbi ce scrie pe el, trebuie să mergi la ghișeu, să completezi o cerere semnată, să plătești o taxă și să aștepți până e procesată: asta e o tranzacție.
| Tranzacție | Apel (call) | |
|---|---|---|
| Schimbă starea | da | nu |
| Semnătură | da, cu cheia privată a unui EOA | nu |
| Cost | gas, plătit în ether | gratuit |
| Timp | așteaptă un bloc | imediat |
| Cine o execută | toate nodurile | un singur nod |
| Rezultat | un receipt (status, gas, evenimente) | valoarea întoarsă |
Ce conține o tranzacție
Din cursul Blockchain știi că o tranzacție este un mesaj semnat. Pe Ethereum, ea conține:
- from și nonce: cine trimite și al câtelea mesaj al lui este (protejează împotriva retrimiterii);
- to: adresa contractului (sau a unei persoane, pentru un transfer simplu);
- data: ce funcție se apelează și cu ce argumente, codificate binar;
- value: câți wei se trimit odată cu apelul (de obicei 0);
- gasLimit și prețul gas-ului: cât ești dispus să plătești pentru execuție;
- semnătura: dovada că o trimite chiar proprietarul cheii.
Un apel nu schimbă nimic, deci nimeni nu trebuie să-și dea acordul pentru el și nu trebuie să ajungă la toată rețeaua. Nodul la care ești conectat rulează funcția pe copia lui și îți trimite răspunsul.
Tranzacțiile din script
În scripturile din curs, când apelezi o funcție care schimbă starea primești un obiect tranzacție (tx). Cu await tx.wait() aștepți să fie inclusă într-un bloc și primești receipt-ul ei. Funcțiile public care doar citesc (getter-ele, view, pure) întorc direct valoarea.
// SPDX-License-Identifier: MIT
pragma solidity ^0.8.20;
contract Voturi {
uint public total;
function voteaza() public {
total = total + 1;
}
}const voturi = await deploy("Voturi");
console.log("Bloc după publicare:", await blocCurent());
const tx = await voturi.voteaza();
const rc = await tx.wait();
console.log("Status:", rc.status);
console.log("Inclusă în blocul:", rc.blockNumber);
console.log("A costat gas:", rc.gasUsed > 0);
console.log("Total:", await voturi.total());
console.log("Bloc după citire:", await blocCurent());Bloc după publicare: 1 Status: 1 Inclusă în blocul: 2 A costat gas: true Total: 1 Bloc după citire: 2
Pe blockchain-ul din curs, fiecare tranzacție intră într-un bloc nou: publicarea contractului a creat blocul 1, votul blocul 2. Citirea total() nu a creat niciun bloc: am rămas la 2.
Pentru uint public total; Solidity creează automat funcția total() care doar citește valoarea. O apelezi fără tranzacție, deci gratuit.
Tranzacția trimisă nu e încă tranzacția minată
await voturi.voteaza() întoarce imediat după ce tranzacția este trimisă. Primești hash-ul ei, dar încă nu știi dacă a reușit. Doar await tx.wait() așteaptă blocul:
// SPDX-License-Identifier: MIT
pragma solidity ^0.8.20;
contract Voturi {
uint public total;
function voteaza() public {
total = total + 1;
}
}const voturi = await deploy("Voturi");
const tx = await voturi.voteaza();
console.log("Hash-ul tranzacției are 66 de caractere:", tx.hash.length === 66);
await tx.wait();
console.log("Total:", await voturi.total());Hash-ul tranzacției are 66 de caractere: true Total: 1
Pe mainnet, între trimitere și includerea în bloc trec secunde. O aplicație bună afișează „Se procesează...” până la receipt, apoi rezultatul.
Greșeli frecvente
- **Citirea înainte de tx.wait()** pe o rețea reală: vezi valoarea veche, pentru că blocul nu a fost încă produs.
- „Pot întoarce o valoare dintr-o tranzacție.” Valoarea returnată de o funcție care schimbă starea nu ajunge la JavaScript; primești doar tx. Pentru rezultate se folosesc citiri ulterioare sau evenimente (lecția 14).
- „Citirile costă gas.” Citirile din afară sunt gratuite. Doar când o funcție view este apelată din interiorul unei tranzacții, codul ei consumă gas ca parte din tranzacție.
- Uitarea că o tranzacție poate eșua. Un receipt poate avea status 0, iar o funcție poate refuza apelul (lecția 12).
Exemple reale
MetaMask îți arată soldul de token-uri prin apeluri: gratuit, la fiecare deschidere.
Prețul îl vezi gratuit (call), dar schimbul propriu-zis este o tranzacție semnată, cu gas.
Rezultatele se citesc liber; votul tău este o tranzacție semnată, cu adresa ta.
Scrie contractul Contor cu variabila publică numar (uint) și funcția creste(), care mărește numar cu 1. Scriptul lecției citește numar (apel), trimite 3 tranzacții creste() și citește din nou valoarea.
- Declară uint public numar;.
- Scrie funcția creste() de tip public.
- În creste(), mărește numar cu 1.
Soluția exercițiului
// SPDX-License-Identifier: MIT
pragma solidity ^0.8.20;
contract Contor {
uint public numar;
function creste() public {
numar = numar + 1;
}
} 