...
Pregătire interviuri

100 de întrebări de interviu Rețele și CCNA, cu răspunsuri

Întrebările despre Rețele și CCNA care apar des la interviuri, fiecare cu un răspuns scurt, explicația pe larg și ce urmărește intervievatorul. Citește-le sau exersează cu răspunsurile ascunse. Înveți de la zero cu Curs Rețele de calculatoare și CCNA: primele 15 lecții sunt gratuite.

Pagină coordonată de Tudor Andrei Dumitrescu, Senior Software Developer, fondatorul Academiei ProgramatorilorActualizat la

  • 100întrebări
  • 47junior
  • 37mid
  • 16senior
  • 126 minde citit
Întrebări de interviu Rețele și CCNA cu răspunsuri

La interviurile pentru un post în rețele (network engineer junior, tehnician de rețea, operator NOC sau helpdesk cu partea de rețea) se verifică de obicei trei lucruri: dacă stăpânești fundamentele fără ezitare (modelul OSI, ARP, subnetting făcut de mână), dacă ai configurat efectiv echipamente Cisco sau similare (VLAN-uri, trunk-uri, OSPF, DHCP, NAT, ACL-uri) și dacă știi să depanezi ordonat, cu comenzile potrivite. Multe firme adaugă un exercițiu practic: un calcul de subrețele pe hârtie, o configurație de citit sau un scenariu de tipul „utilizatorii din VLAN 20 nu primesc adresă, ce verifici?”.

De la un junior se așteaptă să calculeze corect rețeaua, broadcast-ul și numărul de gazde, să explice cum ajunge un pachet de la un PC la un server, să configureze un switch și un router de bază și să citească show ip interface brief sau show vlan brief. De la un mid se așteaptă VLSM, depanarea OSPF, STP și EtherChannel, NAT și ACL-uri extinse scrise corect, plus protecțiile de nivel 2. Întrebările de nivel senior țin de proiectare, migrări fără întrerupere, incidente reale și schimbări sigure în producție.

Întrebările urmează modulele cursului de rețele și CCNA: fundamente și Ethernet, adresare IPv4 și IPv6, switching, STP și wireless, rutare, servicii de rețea, securitate, automatizare și depanare. Exemplele folosesc o firmă fictivă cu mai multe sedii și adrese private sau de documentație, alese ca să se poată verifica ușor. Comenzile sunt scrise ca pe Cisco IOS clasic; pe alte platforme sintaxa poate diferi puțin. Citește întâi răspunsul scurt, încearcă să explici singur, apoi compară cu răspunsul detaliat. La interviu contează să spui și cum ai verifica, nu doar comanda.

Fundamente: OSI, TCP/IP, Ethernet

1 Junior

Care sunt cele șapte straturi ale modelului OSI și la ce strat lucrează un switch, un router și un firewall?

Răspuns scurt: Fizic, legătură de date, rețea, transport, sesiune, prezentare, aplicație. Switch-ul clasic lucrează la stratul 2 (adrese MAC), routerul la stratul 3 (adrese IP), iar un firewall modern se uită de la stratul 3 în sus, până la aplicație.

Straturile, de jos în sus, cu ce conțin și un exemplu:

7 Aplicație     HTTP, DNS, SSH, SMTP
6 Prezentare    codare, criptare (TLS e de obicei pus aici în explicații)
5 Sesiune       deschiderea și închiderea dialogului
4 Transport     TCP, UDP, porturi            -> segment / datagramă
3 Rețea         IPv4, IPv6, ICMP             -> pachet
2 Legătură      Ethernet, 802.11, adrese MAC -> cadru (frame)
1 Fizic         cablu, fibră, radio          -> biți

În practică se folosește mai des modelul TCP/IP, cu patru straturi: acces la rețea (1+2), internet (3), transport (4) și aplicație (5–7). OSI rămâne util ca limbaj comun la depanare: „problema e la stratul 1” înseamnă cablu sau port, „la stratul 3” înseamnă adresare sau rutare.

Echipamentele: hub-ul repetă biții (stratul 1), switch-ul decide după adresa MAC destinație (stratul 2), routerul decide după adresa IP destinație (stratul 3). Un switch multilayer face și rutare, deci lucrează la 2 și 3. Un firewall stateful urmărește conexiunile TCP/UDP (stratul 4), iar unul de generație nouă poate recunoaște aplicații (stratul 7).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă ai baza de vocabular cu care se discută orice problemă. Greșeala tipică este să înșiri straturile pe de rost fără să poți spune ce echipament sau protocol stă la fiecare.

2 Junior

Care este diferența dintre TCP și UDP? Descrie three-way handshake.

Răspuns scurt: TCP e orientat pe conexiune, numerotează segmentele, confirmă și retransmite ce se pierde. UDP trimite fără conexiune și fără confirmări, deci e mai simplu și mai rapid. Conexiunea TCP se deschide cu SYN, SYN-ACK, ACK.

TCP oferă livrare sigură și în ordine: fiecare octet are un număr de secvență, receptorul confirmă (ACK) ce a primit, iar ce nu e confirmat se retrimite. Are și control al fluxului (fereastra, window) și reacționează la congestie. Prețul este un antet mai mare (minim 20 de octeți) și o întârziere la deschiderea conexiunii.

Deschiderea conexiunii:

Client                       Server
  | --- SYN  (seq=x) -------->  |
  | <-- SYN-ACK (seq=y, ack=x+1)|
  | --- ACK  (ack=y+1) ------>  |
       conexiune stabilită

Închiderea se face de obicei cu FIN și ACK în ambele sensuri, sau brusc cu RST.

UDP are un antet de 8 octeți: porturi, lungime, sumă de control. Nu știe dacă datagrama a ajuns. Se folosește unde viteza contează mai mult decât o retransmisie întârziată (voce, video în timp real) sau unde schimbul e scurt, o întrebare și un răspuns (DNS, DHCP, NTP, SNMP, syslog).

Exemple TCP: HTTP/HTTPS, SSH, SMTP, FTP. Unele protocoale le folosesc pe amândouă: DNS trece pe TCP 53 la răspunsuri mari și la transferul de zonă.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea stratului de transport și dacă poți lega protocoalele de aplicație de TCP sau UDP. Greșeala tipică este să spui că UDP e „nesigur” deci inutil, fără să explici de ce voce sau DNS îl preferă.

3 Junior

Un PC are adresa 10.20.10.11/24 și gateway 10.20.10.1. Ce se întâmplă pas cu pas când dă ping la 10.20.10.12 și ce se schimbă când dă ping la 10.10.50.20?

Răspuns scurt: Întâi PC-ul compară destinația cu propria rețea. Dacă e în aceeași rețea, află prin ARP MAC-ul destinației și trimite direct. Dacă e în altă rețea, află prin ARP MAC-ul gateway-ului și îi dă pachetul routerului.

Cazul 1, aceeași rețea (10.20.10.12 e în 10.20.10.0/24):

1. PC aplică masca: 10.20.10.12 & 255.255.255.0 = 10.20.10.0 -> rețeaua mea
2. Caută 10.20.10.12 în tabela ARP; dacă lipsește:
   ARP request (broadcast ff:ff:ff:ff:ff:ff): "cine are 10.20.10.12?"
   ARP reply (unicast) de la destinație cu MAC-ul ei
3. Trimite ICMP echo request: IP dest 10.20.10.12, MAC dest = MAC-ul destinației
4. Destinația răspunde cu echo reply

Cazul 2, altă rețea (10.10.50.20 nu e în 10.20.10.0/24):

1. Destinația nu e locală -> pachetul merge la gateway
2. ARP pentru 10.20.10.1 (dacă nu e deja în cache)
3. Cadru: MAC dest = MAC-ul routerului, IP dest = 10.10.50.20
4. Routerul caută în tabela de rutare, scade TTL-ul și trimite mai departe
   într-un cadru nou, cu alte adrese MAC

De aceea primul ping spre o adresă nouă pierde uneori primul pachet: timpul cât se rezolvă ARP-ul. Pe Cisco vezi asta ca .!!!! la ping-ul de pe router.

Adresa IP destinație rămâne aceeași pe tot drumul (dacă nu intervine NAT); adresele MAC se schimbă la fiecare router.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi rolul măștii, al ARP-ului și al gateway-ului, adică fundamentul oricărei depanări. Greșeala tipică este să crezi că PC-ul face ARP pentru adresa serverului din altă rețea.

4 Junior

Cum învață un switch adresele MAC și ce face cu un cadru pentru o adresă pe care nu o cunoaște?

Răspuns scurt: Switch-ul citește adresa MAC sursă a fiecărui cadru și o trece în tabela MAC (CAM) împreună cu portul și VLAN-ul. Pentru o destinație necunoscută, un broadcast sau un multicast fără restricții, trimite cadrul pe toate porturile din VLAN, mai puțin pe cel pe care a venit (flooding).

Pașii pentru fiecare cadru care intră:

1. Învățare: MAC sursă + port + VLAN -> tabela MAC (se reîmprospătează timerul)
2. Decizie după MAC destinație:
   - cunoscută pe alt port      -> forward doar pe acel port
   - cunoscută pe același port  -> filter (aruncă cadrul)
   - necunoscută / broadcast    -> flood în VLAN

Intrările dinamice expiră implicit după 300 de secunde fără trafic. Le vezi cu:

SW-CLJ1# show mac address-table dynamic
          Mac Address Table
-------------------------------------------
Vlan    Mac Address       Type        Ports
----    -----------       --------    -----
  10    0050.7966.6801    DYNAMIC     Fa0/1
  10    0050.7966.6802    DYNAMIC     Fa0/2
   1    0019.e8a4.2c01    DYNAMIC     Gi0/1

Un detaliu bun de spus: pe un port de trunk spre alt switch apar multe MAC-uri, câte unul pentru fiecare stație din spatele lui. Iar dacă același MAC apare alternativ pe două porturi, switch-ul raportează „MAC flapping”, de obicei semn de buclă.

Spre deosebire de hub, switch-ul separă domeniile de coliziune, iar comutarea se face în hardware (ASIC-uri), de aceea e rapidă.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi diferența dintre MAC sursă (învățare) și MAC destinație (decizie). Greșeala tipică este să spui că switch-ul învață din adresa destinație sau că trimite broadcast-ul și pe portul de intrare.

5 Junior

Ce este un domeniu de coliziune și ce este un domeniu de broadcast? Cum le împart switch-ul și routerul?

Răspuns scurt: Domeniul de coliziune este zona în care două transmisii simultane se pot ciocni; fiecare port de switch full-duplex e un domeniu separat. Domeniul de broadcast este zona în care ajunge un broadcast; switch-ul îl împarte doar prin VLAN-uri, routerul îl oprește la fiecare interfață.

Coliziunile țin de Ethernetul vechi, cu mediu partajat (hub-uri, cablu coaxial, half-duplex), unde se folosea CSMA/CD: ascultă, transmite, iar dacă s-a produs o coliziune, așteaptă un timp aleatoriu. Pe un switch modern, cu legături full-duplex, practic nu mai există coliziuni; dacă le vezi în contoare, de obicei e o nepotrivire de duplex.

Broadcast-urile (ARP, DHCP Discover, unele protocoale de descoperire) ajung la toate stațiile din aceeași rețea de nivel 2. Cu cât domeniul e mai mare, cu atât mai mult trafic inutil și cu atât o buclă sau o stație defectă afectează mai mulți oameni.

Echipament        Domenii de coliziune        Domenii de broadcast
Hub cu 8 porturi  1                           1
Switch 24 porturi 24 (câte unul pe port)      1 (sau câte unul pe VLAN)
Router 4 interf.  4                           4

Exercițiu clasic de interviu: două switch-uri cu câte 3 PC-uri, legate de un router, fără VLAN-uri. Numeri porturile active de switch și de router pentru coliziuni, iar interfețele routerului pentru broadcast.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi ce separă fiecare echipament și de ce VLAN-urile reduc broadcast-ul. Greșeala tipică este să spui că switch-ul oprește broadcast-urile.

6 Junior

Ce tipuri de cabluri și fibră întâlnești în rețea și când folosești fiecare?

Răspuns scurt: Cupru torsadat (UTP Cat5e, Cat6, Cat6a) pentru legăturile de birou până la 100 de metri. Fibră multimode pentru distanțe scurte în clădire sau campus, fibră single-mode pentru distanțe mari. Cablul drept sau încrucișat contează mai puțin azi datorită Auto-MDIX.

Cuprul torsadat:

Cat5e   1 Gbps          100 m
Cat6    1 Gbps (10 Gbps pe distanțe scurte, de ordinul a 55 m)
Cat6a   10 Gbps         100 m

Cablul drept (straight-through) lega istoric echipamente diferite (PC–switch, router–switch), iar cel încrucișat (crossover) echipamente de același fel (switch–switch, PC–PC). Majoritatea porturilor de azi au Auto-MDIX și detectează singure perechile, dar la interviu tot se întreabă regula. Cablul de consolă (rollover sau USB) nu transportă date de rețea, e doar pentru configurare.

Fibra:

  • multimode (OM3, OM4): miez mai gros, surse mai ieftine, sute de metri la 10 Gbps; potrivită pentru legături în aceeași clădire;
  • single-mode (OS2): miez subțire, laser, kilometri sau zeci de kilometri.

Pe switch, fibra intră prin module SFP/SFP+ (1/10 Gbps). Cele două capete trebuie să aibă același tip de modul și același tip de fibră; o greșeală frecventă este un SFP single-mode pe o fibră multimode, cu o legătură care nu urcă sau are erori.

Wi-Fi-ul e tot un mediu fizic, dar partajat, half-duplex, cu reguli proprii (CSMA/CA).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică experiența practică de stratul 1, care rezolvă o bună parte din tichetele reale. Greșeala tipică este să nu știi limita de 100 de metri a cuprului sau diferența dintre single-mode și multimode.

7 Junior

Spune porturile și protocoalele de transport pentru serviciile pe care le întâlnești cel mai des în rețea.

Răspuns scurt: Câteva de știut sigur: SSH 22/TCP, Telnet 23/TCP, DNS 53/UDP și TCP, DHCP 67–68/UDP, HTTP 80/TCP, HTTPS 443/TCP, NTP 123/UDP, SNMP 161–162/UDP, syslog 514/UDP.

Lista minimă pentru un interviu de rețele:

FTP          20, 21  TCP   (date, control)
SSH / SCP    22      TCP
Telnet       23      TCP   (necriptat, nu se folosește în producție)
SMTP         25      TCP
DNS          53      UDP / TCP
DHCP         67, 68  UDP   (server, client)
TFTP         69      UDP
HTTP         80      TCP
NTP          123     UDP
SNMP         161     UDP   (interogări), 162 UDP (trap-uri)
HTTPS        443     TCP
Syslog       514     UDP
RDP          3389    TCP
NETCONF      830     TCP   (peste SSH)
TACACS+      49      TCP
RADIUS       1812, 1813 UDP

Porturile bine cunoscute sunt 0–1023; clientul folosește de obicei un port sursă temporar (efemer), din intervalul înalt. Într-un ACL extins scrii portul destinație al serviciului, nu portul clientului.

Mai util decât lista pe de rost este să poți spune ce urmează: „dacă sincronizarea de timp nu merge, verific dacă UDP 123 e permis pe drum”. Asta arată că știi să folosești informația.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică memoria de bază necesară pentru ACL-uri, firewall și depanare. Greșeala tipică este să încurci SNMP 161 cu 162 sau să spui că DNS merge doar pe UDP.

8 Mid

Un utilizator se plânge că transferurile pe rețea sunt foarte lente, iar pe portul lui vezi multe erori. Cum recunoști o nepotrivire de duplex și cum o repari?

Răspuns scurt: Tipic, o parte e full-duplex și cealaltă half-duplex, de obicei pentru că una e fixată manual și cealaltă e pe autonegociere. Partea half vede coliziuni și late collisions, partea full vede CRC și runts. Repari punând ambele capete la fel, de preferat pe auto.

Cum apare: dacă pe switch scrii speed 100 și duplex full, iar placa PC-ului e pe auto, PC-ul nu primește negocierea și, conform standardului, presupune half-duplex. Viteza o detectează, duplexul nu.

Ce vezi:

SW-BUC1# show interfaces fa0/5
FastEthernet0/5 is up, line protocol is up
  Full-duplex, 100Mb/s, media type is 10/100BaseTX
  ...
     4127 input errors, 3986 CRC, 0 frame, 0 overrun, 0 ignored
     1210 runts, 0 giants

Pe partea half-duplex contoarele arată collisions și mai ales late collision, care nu ar trebui să existe niciodată pe un cablu corect de sub 100 de metri. Ping-ul mic poate să meargă perfect, iar problema apare doar la trafic mare, de aceea utilizatorul spune „merge, dar greu”.

Reparația:

SW-BUC1(config)# interface fa0/5
SW-BUC1(config-if)# speed auto
SW-BUC1(config-if)# duplex auto

sau setezi manual ambele capete identic, dacă politica firmei cere asta. Apoi ștergi contoarele (clear counters fa0/5) și verifici după un timp dacă mai cresc. Dacă CRC-urile continuă cu duplexul corect, treci la cablu, priză și modul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi să citești show interfaces și să legi contoarele de o cauză. Greșeala tipică este să schimbi cablul primul, fără să te uiți la duplex.

9 Mid

Un pachet pleacă de la un PC din Cluj spre un server din București și trece prin două routere. Ce câmpuri se schimbă pe drum și care rămân la fel?

Răspuns scurt: Adresele MAC se schimbă la fiecare hop, pentru că fiecare segment are propriul cadru. Adresele IP sursă și destinație rămân aceleași, dacă nu există NAT. TTL-ul scade cu 1 la fiecare router, iar suma de control a antetului IP se recalculează.

Fiecare router desface cadrul de nivel 2, citește antetul IP, decide interfața de ieșire și construiește un cadru nou.

Segment          MAC sursă    MAC destinație   IP sursă      IP dest       TTL
PC -> R-CLJ      PC           R-CLJ G0/0       10.20.10.11   10.10.50.20   128
R-CLJ -> R-BUC   R-CLJ G0/1   R-BUC G0/1       10.20.10.11   10.10.50.20   127
R-BUC -> server  R-BUC G0/0   server           10.20.10.11   10.10.50.20   126

Pe legăturile seriale vechi sau punct la punct, „cadrul” poate fi HDLC sau PPP, fără adrese MAC propriu-zise, dar ideea rămâne: încapsularea de nivel 2 e locală pe fiecare segment.

TTL-ul previne circulația la nesfârșit a pachetelor într-o buclă de rutare: când ajunge la 0, routerul aruncă pachetul și trimite înapoi un mesaj ICMP Time Exceeded. Pe asta se bazează și traceroute, care trimite pachete cu TTL 1, 2, 3 și așa mai departe.

Ce schimbă NAT-ul: pe routerul de la marginea spre internet se schimbă și adresa IP sursă (și, la PAT, portul sursă). Pe drumul intern dintre sedii, de obicei nu.

Un punct în plus la interviu: un switch de nivel 2 nu atinge nimic din toate acestea, nici MAC, nici TTL; doar adaugă sau scoate eticheta 802.1Q pe trunk.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă ai un model mental corect al încapsulării, esențial pentru citirea unei capturi Wireshark. Greșeala tipică este să spui că adresa MAC a PC-ului ajunge până la server.

10 Mid

Descrie structura unui cadru Ethernet. Ce este MTU-ul și ce se întâmplă când un pachet e mai mare decât el?

Răspuns scurt: Cadrul are preambul, MAC destinație, MAC sursă, opțional eticheta 802.1Q, EtherType, datele (46–1500 de octeți) și FCS-ul. MTU-ul Ethernet standard este 1500 de octeți de date. Un pachet IPv4 mai mare se fragmentează sau, dacă are bitul DF setat, e aruncat și sursa primește un mesaj ICMP.

| Preambul+SFD | MAC dest | MAC sursă | [802.1Q] | EtherType | Date       | FCS |
|  8 octeți    |    6     |    6      |   [4]    |     2     | 46 - 1500  |  4  |

EtherType spune ce e înăuntru: 0x0800 IPv4, 0x86DD IPv6, 0x0806 ARP, 0x8100 indică eticheta 802.1Q. FCS-ul e un CRC calculat pe cadru; dacă receptorul obține altă valoare, aruncă cadrul și crește contorul CRC. Un cadru sub 64 de octeți e „runt”, unul peste dimensiunea maximă e „giant”.

MTU-ul de 1500 se referă la datele cadrului, adică la pachetul IP întreg. Din el, TCP mai lasă loc pentru antetul IP (20) și TCP (20), de unde MSS-ul tipic de 1460.

Când un pachet nu încape:

  • IPv4 fără DF: routerul îl fragmentează, cu cost de procesare;
  • IPv4 cu DF (cazul obișnuit, pentru Path MTU Discovery): routerul îl aruncă și trimite ICMP „fragmentation needed”;
  • IPv6: routerele nu fragmentează deloc, trimit ICMPv6 „Packet Too Big”.

Problema clasică: un tunel (GRE, IPsec) adaugă octeți, iar dacă un firewall blochează ICMP, paginile mari „se agață” în timp ce ping-ul mic merge. Se rezolvă cu ip tcp adjust-mss pe interfața tunelului și nu blocând ICMP-ul necesar.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi ce înseamnă CRC, runt și giant în contoare și de unde vin problemele de MTU. Greșeala tipică este să blochezi tot ICMP-ul „din motive de securitate” și să strici Path MTU Discovery.

11 Senior

Un utilizator deschide un site intern în browser. Explică, din punctul de vedere al rețelei, tot ce se întâmplă până apare pagina.

Răspuns scurt: Stația are deja adresă de la DHCP. Rezolvă numele prin DNS, află prin ARP MAC-ul gateway-ului, deschide o conexiune TCP pe 443, negociază TLS, apoi cere pagina prin HTTP. Pe drum, routerele decid după tabela de rutare, iar ACL-urile sau firewall-ul pot opri orice pas.

Pe pași, cu ce poate merge prost la fiecare:

1. Adresa stației: IP, mască, gateway, DNS (DHCP DORA; altfel 169.254.x.x)
2. DNS: interogare UDP 53 spre serverul DNS (ARP pentru gateway, dacă e în altă rețea)
   -> intranet.velocargo.local = 10.10.50.20
3. ARP pentru gateway, dacă serverul e în altă rețea (sau pentru server, dacă e local)
4. TCP: SYN -> SYN-ACK -> ACK pe portul 443
5. TLS: negociere, certificatul serverului, chei de sesiune
6. HTTP: GET / , răspuns 200 și conținutul, apoi alte cereri (CSS, imagini)
7. Răspunsul trebuie să aibă drum înapoi: ruta spre rețeaua clientului, același firewall

Ce înseamnă asta la depanare:

  • eroare „nu se găsește serverul” = de obicei DNS;
  • ping la IP merge, la nume nu = DNS;
  • conexiunea expiră fără răspuns = rutare, ACL sau firewall; un RST imediat = serviciul nu ascultă sau un echipament refuză activ;
  • eroare de certificat = nu e problemă de rețea propriu-zisă, dar uneori indică un proxy sau un nume greșit;
  • pagina se încarcă parțial = MTU, proxy sau un server din spate.

La nivel senior merită spus unde intervin componentele care nu se văd: un proxy explicit schimbă tot traseul (clientul vorbește doar cu proxy-ul), NAT-ul schimbă adresele la ieșire, iar QoS-ul sau o legătură aglomerată afectează doar timpul, nu rezultatul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă ai o imagine completă, de la stratul 1 la 7, și dacă o poți transforma în pași de depanare. Greșeala tipică este să sari peste DNS și ARP sau să uiți drumul de întoarcere.

Adresare IPv4, subnetting, VLSM și IPv6

12 Junior

Pentru adresa 192.168.10.77/26 calculează adresa de rețea, adresa de broadcast, prima și ultima adresă utilizabilă și numărul de gazde.

Răspuns scurt: Un /26 are blocuri de 64: 0, 64, 128, 192. Adresa 77 e în blocul 64–127. Rețeaua e 192.168.10.64, broadcast-ul 192.168.10.127, gazdele de la .65 la .126, adică 62 de gazde.

Metoda rapidă, cu „numărul magic”:

/26 = 255.255.255.192
octetul interesant: al patrulea, masca 192
pas (block size) = 256 - 192 = 64
blocuri: 0, 64, 128, 192
77 este între 64 și 127

Rețea:      192.168.10.64
Prima:      192.168.10.65
Ultima:     192.168.10.126
Broadcast:  192.168.10.127
Gazde:      2^(32-26) - 2 = 64 - 2 = 62

Verificarea binară, dacă vrei să o arăți:

77  = 0100 1101
192 = 1100 0000
AND = 0100 0000 = 64

Cele două adrese scăzute sunt adresa de rețea (toți biții de gazdă 0) și broadcast-ul (toți 1). Gateway-ul ocupă de obicei prima adresă, aici .65, dar asta e o convenție a firmei, nu o regulă tehnică.

La interviu se dau 2–3 astfel de exerciții în câteva minute, deci contează să lucrezi fără calculator. Exersează până faci tabelul pașilor din memorie: /25 = 128, /26 = 64, /27 = 32, /28 = 16, /29 = 8, /30 = 4.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică subnetting-ul de bază, fără de care nu treci de un interviu de rețele. Greșeala tipică este să uiți să scazi 2 la numărul de gazde sau să alegi greșit blocul.

13 Junior

Câte adrese utilizabile au o rețea /27, /28, /29, /30 și /31? Unde se folosesc /30 și /31?

Răspuns scurt: /27 are 30, /28 are 14, /29 are 6, /30 are 2. /31 are două adrese și ambele sunt utilizabile pe legături punct la punct (RFC 3021). /30 și /31 se folosesc pe legăturile dintre routere.

Formula este 2^(biți de gazdă) - 2:

Prefix  Mască             Biți gazdă  Adrese  Utilizabile
/24     255.255.255.0         8        256     254
/25     255.255.255.128       7        128     126
/26     255.255.255.192       6         64      62
/27     255.255.255.224       5         32      30
/28     255.255.255.240       4         16      14
/29     255.255.255.248       3          8       6
/30     255.255.255.252       2          4       2
/31     255.255.255.254       1          2       2 (doar punct la punct)
/32     255.255.255.255       0          1       1 (o singură gazdă, ex. loopback)

Pe o legătură WAN între două routere ai nevoie de exact două adrese. Un /30 pierde două (rețea și broadcast), un /31 nu pierde nimic, pentru că pe o legătură punct la punct nu are sens un broadcast. Pe IOS, un /31 pe interfață e acceptat (cu un mesaj de avertizare pe unele versiuni), iar multe rețele mari îl preferă ca să economisească adrese.

/32 apare la interfețele loopback (folosite ca router ID sau adresă de management) și la rutele spre o singură gazdă.

Reține și opusul: pentru N gazde alegi cel mai mic prefix cu 2^h - 2 ≥ N. Pentru 50 de gazde, /26 (62); pentru 30 de gazde, /27 ajunge exact.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi tabelul prefixelor și dacă înțelegi cazul special /31. Greșeala tipică este să spui că un /31 nu poate fi folosit sau că /30 are 4 gazde.

14 Junior

Care sunt intervalele de adrese IPv4 private și ce alte adrese speciale ar trebui să recunoști imediat?

Răspuns scurt: Private (RFC 1918): 10.0.0.0/8, 172.16.0.0/12 și 192.168.0.0/16. De recunoscut: 127.0.0.0/8 (loopback), 169.254.0.0/16 (APIPA, când DHCP nu răspunde), 100.64.0.0/10 (CGNAT la furnizori) și blocurile de documentație 192.0.2.0/24, 198.51.100.0/24, 203.0.113.0/24.

10.0.0.0/8         10.0.0.0 - 10.255.255.255     privat
172.16.0.0/12      172.16.0.0 - 172.31.255.255   privat
192.168.0.0/16     192.168.0.0 - 192.168.255.255 privat
127.0.0.0/8        loopback (127.0.0.1 = propria stație)
169.254.0.0/16     link-local / APIPA
100.64.0.0/10      spațiu partajat, CGNAT la furnizori
224.0.0.0/4        multicast (ex. 224.0.0.5 și .6 pentru OSPF)
255.255.255.255    broadcast limitat
0.0.0.0/0          ruta implicită; 0.0.0.0 ca sursă la DHCP Discover
192.0.2.0/24, 198.51.100.0/24, 203.0.113.0/24  documentație (RFC 5737)

Adresele private nu sunt rutate pe internet; ieșirea se face prin NAT. Greșeala frecventă de la interviu este intervalul 172.16/12: se termină la 172.31.255.255, nu la 172.16.255.255, deci 172.20.5.1 e privată, iar 172.32.0.1 nu e.

169.254.x.x pe o stație este un semnal de depanare foarte util: stația a cerut adresă prin DHCP, nimeni nu i-a răspuns și și-a atribuit singură una. Problema e la DHCP sau înainte de el (port în VLAN greșit, relay lipsă), nu la DNS sau la internet.

Blocurile de documentație sunt bune pentru exemple în documente și laboratoare, pentru că nu aparțin nimănui pe internet.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă recunoști adresele la prima vedere, lucru de care depinde viteza de depanare. Greșeala tipică este să greșești limita lui 172.16.0.0/12.

15 Junior

Transformă masca 255.255.255.240 în notație CIDR și scrie masca wildcard corespunzătoare. Unde folosești wildcard-ul?

Răspuns scurt: 255.255.255.240 este /28. Wildcard-ul se obține scăzând fiecare octet din 255: 0.0.0.15. Îl folosești în ACL-uri și în comanda network din OSPF.

Conversia:

240 = 1111 0000 -> 4 biți de 1 în ultimul octet
24 + 4 = /28

Wildcard = 255.255.255.255 - 255.255.255.240 = 0.0.0.15

În wildcard, 0 înseamnă „bitul trebuie să se potrivească”, 1 înseamnă „nu contează”. Deci 10.20.10.16 0.0.0.15 înseamnă adresele 10.20.10.16 – 10.20.10.31.

Unde apare:

access-list 10 permit 10.20.10.16 0.0.0.15
router ospf 1
 network 10.20.10.16 0.0.0.15 area 0

Prescurtări pe care IOS le acceptă și le afișează:

host 10.10.50.20      = 10.10.50.20 0.0.0.0
any                   = 0.0.0.0 255.255.255.255

Atenție: în comanda ip route și pe interfață (ip address) se scrie masca normală, nu wildcard-ul. În ACL și în network din OSPF se scrie wildcard-ul. Amestecarea lor e o greșeală foarte des întâlnită.

Exemplu pentru un /20, care e mai greu: 10.10.16.0/20 are masca 255.255.240.0 și wildcard-ul 0.0.15.255.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică viteza de conversie și dacă știi unde se folosește fiecare formă. Greșeala tipică este să pui masca în loc de wildcard într-un ACL, ceea ce potrivește cu totul alte adrese.

16 Junior

Ai rețeaua 192.168.1.0/24 și ai nevoie de 6 subrețele cât mai mari. Ce mască alegi și care sunt subrețelele?

Răspuns scurt: Ai nevoie de 3 biți împrumutați (2^3 = 8 ≥ 6), deci /27. Rezultă 8 subrețele de câte 32 de adrese, fiecare cu 30 de gazde: .0, .32, .64, .96, .128, .160, .192, .224.

Raționamentul:

subrețele necesare: 6
2^1 = 2, 2^2 = 4, 2^3 = 8  -> 3 biți împrumutați
/24 + 3 = /27  (255.255.255.224), pas 32

Nr  Rețea            Gazde utilizabile            Broadcast
1   192.168.1.0      .1   - .30                   .31
2   192.168.1.32     .33  - .62                   .63
3   192.168.1.64     .65  - .94                   .95
4   192.168.1.96     .97  - .126                  .127
5   192.168.1.128    .129 - .158                  .159
6   192.168.1.160    .161 - .190                  .191
7   192.168.1.192    (rezervă)
8   192.168.1.224    (rezervă)

Ai două subrețele rămase pentru creștere, ceea ce e un argument bun de spus.

Varianta inversă a întrebării pune condiția pe gazde: „fiecare subrețea are nevoie de 50 de gazde”. Atunci alegi după gazde: 2^6 - 2 = 62, deci 6 biți de gazdă, /26, și obții doar 4 subrețele. Dacă cerințele sunt 6 subrețele și 50 de gazde fiecare, un /24 nu ajunge, și trebuie spus clar.

Când subrețelele au dimensiuni diferite, răspunsul corect este VLSM, nu o mască unică.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi să pornești de la cerință (subrețele sau gazde) și să alegi prefixul. Greșeala tipică este să confunzi biții împrumutați cu biții de gazdă rămași.

17 Junior

PC-A are 10.1.1.120/25, PC-B are 10.1.1.130/25, iar ambele sunt pe același switch, în același VLAN. Pot comunica direct?

Răspuns scurt: Nu. Un /25 împarte ultimul octet în 0–127 și 128–255, deci PC-A e în 10.1.1.0/25 și PC-B în 10.1.1.128/25. Fiecare crede că celălalt e în altă rețea și trimite pachetul la gateway.

Calculul:

/25 -> pas 128 în ultimul octet
10.1.1.120 -> rețeaua 10.1.1.0/25   (0 - 127)
10.1.1.130 -> rețeaua 10.1.1.128/25 (128 - 255)

Ce se întâmplă de fapt: PC-A vede că destinația nu e în rețeaua lui și trimite cadrul către MAC-ul gateway-ului configurat. Dacă există un router cu interfețe în ambele rețele, comunicarea poate funcționa, dar ocolit. Dacă gateway-ul nu există sau e configurat greșit, ping-ul eșuează, deși cele două PC-uri sunt fizic unul lângă altul.

Este un scenariu clasic pentru că problema nu se vede din cablu sau din switch: ambele porturi sunt up, în același VLAN, iar tabela MAC arată ambele stații. Greșeala e strict de nivel 3, în mască.

Cum rezolvi: verifici cu ipconfig (Windows) sau ip addr (Linux) masca pe ambele stații și le pui în aceeași subrețea, în funcție de planul de adrese. Dacă firma are /24 pe VLAN-ul respectiv, cineva a scris greșit masca pe una dintre stații sau în pool-ul DHCP.

Un detaliu bun de menționat: și masca greșită pe o singură parte produce comunicare asimetrică, în care un sens merge direct și celălalt prin gateway.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă te gândești la mască înainte de cabluri și switch. Greșeala tipică este să răspunzi „da, sunt în același VLAN” fără să calculezi.

18 Junior

Cum arată o adresă IPv6, cum o prescurtezi și ce tipuri de adrese IPv6 trebuie să cunoști?

Răspuns scurt: Are 128 de biți, scrisă ca 8 grupuri de câte 4 cifre hexazecimale. Elimini zerourile de la începutul fiecărui grup și înlocuiești o singură secvență de grupuri zero cu „::”. Tipurile de bază: global unicast (2000::/3), link-local (fe80::/10), unique local (fc00::/7), multicast (ff00::/8). IPv6 nu are broadcast.

Prescurtarea, pas cu pas:

2001:0db8:acad:0010:0000:0000:0000:0001
2001:db8:acad:10:0:0:0:1      (zerourile din față ale fiecărui grup)
2001:db8:acad:10::1           (o singură secvență de grupuri 0 -> ::)

„::” poate apărea o singură dată, altfel adresa e ambiguă. Dacă există două secvențe de zerouri, o înlocuiești pe cea mai lungă (sau prima, la egalitate).

Tipuri:

2000::/3     global unicast, rutabile pe internet (ex. 2001:db8::/32 e documentație)
fe80::/10    link-local, valabile doar pe segment; fiecare interfață IPv6 are una
fc00::/7     unique local (în practică fd00::/8), echivalentul adreselor private
ff00::/8     multicast: ff02::1 toate nodurile, ff02::2 toate routerele
::1/128      loopback
::/0         ruta implicită

Structura obișnuită a unei adrese global unicast: prefixul global de la furnizor (de exemplu /48), ID-ul de subrețea (până la /64) și 64 de biți de identificator de interfață. Pe segmentele de utilizatori se folosește aproape mereu /64, pentru că SLAAC are nevoie de el.

Pe Cisco, rutarea IPv6 se pornește separat, cu ipv6 unicast-routing.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă poți citi și scrie corect adrese IPv6. Greșeala tipică este să folosești „::” de două ori sau să tai zerourile de la sfârșitul unui grup.

19 Mid

Ai blocul 10.40.0.0/22 pentru un depozit nou: depozit 400 de gazde, birouri 100, voce 50, management 10 și două legături între routere. Fă planul VLSM.

Răspuns scurt: Aloci de la cea mai mare rețea la cea mai mică: depozit 10.40.0.0/23, birouri 10.40.2.0/25, voce 10.40.2.128/26, management 10.40.2.192/28, apoi legăturile 10.40.2.208/30 și 10.40.2.212/30. Rămâne liber 10.40.2.216 – 10.40.3.255.

Pasul 1, prefixul pentru fiecare cerință (cel mai mic bloc cu 2^h - 2 ≥ N):

Depozit     400 -> 2^9 - 2 = 510 -> /23
Birouri     100 -> 2^7 - 2 = 126 -> /25
Voce         50 -> 2^6 - 2 =  62 -> /26
Management   10 -> 2^4 - 2 =  14 -> /28
Legături      2 -> 2^2 - 2 =   2 -> /30 (x2)

Pasul 2, aloci în ordine descrescătoare, fiecare bloc pornind la o graniță potrivită dimensiunii lui:

Rețea              Interval gazde               Broadcast
10.40.0.0/23       10.40.0.1   - 10.40.1.254    10.40.1.255
10.40.2.0/25       10.40.2.1   - 10.40.2.126    10.40.2.127
10.40.2.128/26     10.40.2.129 - 10.40.2.190    10.40.2.191
10.40.2.192/28     10.40.2.193 - 10.40.2.206    10.40.2.207
10.40.2.208/30     10.40.2.209 - 10.40.2.210    10.40.2.211
10.40.2.212/30     10.40.2.213 - 10.40.2.214    10.40.2.215
Liber: 10.40.2.216 - 10.40.3.255

De ce de la mare la mic: dacă pui întâi blocurile mici, cel de /23 nu mai încape la o graniță validă și rămân găuri inutilizabile. Un /23 trebuie să înceapă la un al treilea octet par, un /25 la .0 sau .128 și așa mai departe.

Într-un răspuns bun mai spui ce lași pentru creștere și că tot blocul rămâne sumarizabil ca 10.40.0.0/22 spre restul rețelei.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică VLSM-ul complet, cu granițe corecte și ordine de alocare. Greșeala tipică este să aloci în ordinea din enunț și să obții suprapuneri sau un bloc care nu începe la o graniță validă.

20 Mid

Ce rută sumarizată acoperă exact rețelele 10.10.0.0/24, 10.10.1.0/24, 10.10.2.0/24 și 10.10.3.0/24? Dar 172.16.8.0/24 până la 172.16.15.0/24?

Răspuns scurt: Primele patru se sumarizează ca 10.10.0.0/22. Cele opt de la 172.16.8.0 la 172.16.15.0 dau 172.16.8.0/21. Cauți biții comuni de la stânga și numeri câți sunt.

Primul caz, al treilea octet în binar:

0 = 0000 0000
1 = 0000 0001
2 = 0000 0010
3 = 0000 0011
     ^^^^ ^^   6 biți comuni în al treilea octet
16 + 6 = /22  -> 10.10.0.0/22 (255.255.252.0)

Al doilea caz:

 8 = 0000 1000
 ...
15 = 0000 1111
     ^^^^ ^    5 biți comuni
16 + 5 = /21 -> 172.16.8.0/21 (255.255.248.0)

Scurtătura: un grup de 2^n rețele /24 consecutive se sumarizează ca /(24-n), dacă prima rețea începe la o graniță multiplu de 2^n. 4 rețele de la 0 -> /22; 8 rețele de la 8 -> /21.

Capcana: 10.10.1.0 până la 10.10.4.0 nu se sumarizează exact într-un singur bloc. Un /21 (10.10.0.0/21) le acoperă, dar include și rețele care nu sunt ale tale (0, 5, 6, 7). Dacă alt sediu are 10.10.5.0, sumarizarea trimite trafic în locul greșit.

De ce contează: tabele de rutare mai mici, mai puțină procesare, iar o schimbare internă dintr-un sediu nu se propagă în toată rețeaua. Pe OSPF se face pe ABR, cu area X range.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică lucrul în binar și înțelegerea riscului unei sumarizări prea largi. Greșeala tipică este să alegi un sumar care acoperă și rețele străine.

21 Mid

Cum își obține un PC adresă IPv6? Explică SLAAC, DHCPv6 stateless și stateful și calculează o adresă EUI-64 pentru MAC-ul 0050.56ab.1234.

Răspuns scurt: Routerul trimite Router Advertisement cu prefixul și flag-urile M și O. Cu SLAAC, stația își construiește singură adresa; DHCPv6 stateless îi dă doar DNS și alte opțiuni; DHCPv6 stateful îi dă și adresa. EUI-64: inserezi fffe la mijlocul MAC-ului și inversezi al 7-lea bit: 0250:56ff:feab:1234.

Cele trei moduri, după flag-urile din RA:

Mod                 Adresa vine din   Restul (DNS)    Flag-uri RA
SLAAC               stația (prefix)   RA (RDNSS)      M=0, O=0
DHCPv6 stateless    stația (prefix)   server DHCPv6   M=0, O=1
DHCPv6 stateful     server DHCPv6     server DHCPv6   M=1

Gateway-ul implicit vine întotdeauna din RA (adresa link-local a routerului), nu din DHCPv6.

Calculul EUI-64:

MAC:               00 50 56 | ab 12 34
inserezi FFFE:     00 50 56 ff fe ab 12 34
primul octet:      00 = 0000 0000 -> inversezi bitul 7 -> 0000 0010 = 02
ID interfață:      0250:56ff:feab:1234
cu prefixul 2001:db8:acad:1010::/64:
                   2001:db8:acad:1010:250:56ff:feab:1234

Pe un router Cisco:

interface g0/0
 ipv6 address 2001:db8:acad:1010::/64 eui-64

Sistemele de operare moderne folosesc de obicei identificatori aleatorii sau stabili pentru intimitate (RFC 7217, adrese temporare), nu EUI-64; la interviu și la examen însă calculul EUI-64 se cere.

Pentru stateful pe IOS: ipv6 nd managed-config-flag; pentru stateless: ipv6 nd other-config-flag.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi cine dă adresa, cine dă DNS-ul și de unde vine gateway-ul în IPv6. Greșeala tipică este să uiți inversarea bitului sau să crezi că DHCPv6 dă și gateway-ul.

22 Mid

Ce înlocuiește ARP-ul în IPv6 și cum funcționează Neighbor Discovery?

Răspuns scurt: NDP (Neighbor Discovery Protocol), peste ICMPv6. Neighbor Solicitation și Neighbor Advertisement înlocuiesc ARP-ul, Router Solicitation și Router Advertisement anunță routerele și prefixele, iar DAD verifică dacă adresa e unică. Cererile merg la adrese multicast solicited-node, nu la broadcast.

Cele cinci mesaje ICMPv6 din NDP:

RS  Router Solicitation     133  stația: „e vreun router aici?” -> ff02::2
RA  Router Advertisement    134  routerul: prefix, gateway, flag-uri -> ff02::1
NS  Neighbor Solicitation   135  „ce MAC are adresa X?” / DAD
NA  Neighbor Advertisement  136  răspunsul cu MAC-ul
Redirect                    137  „pentru destinația asta există un drum mai bun”

Adresa solicited-node pentru o adresă IPv6 se formează cu ff02::1:ff plus ultimii 24 de biți ai adresei:

2001:db8:acad:1010::1a2b:3c4d
-> ff02::1:ff2b:3c4d

Doar stațiile ale căror adrese se termină la fel ascultă acel grup, deci, spre deosebire de ARP, cererea nu deranjează toate stațiile din segment.

DAD (Duplicate Address Detection): înainte să folosească o adresă nouă, stația trimite un NS pentru propria adresă; dacă primește NA, adresa e deja folosită.

Pe Cisco:

R-BUC# show ipv6 neighbors
IPv6 Address                    Age Link-layer Addr State Interface
FE80::250:56FF:FEAB:1234          0 0050.56ab.1234  REACH Gi0/0

Consecința practică: în IPv6 nu ai voie să blochezi ICMPv6 în bloc într-un ACL, pentru că strici NDP-ul. De asta ACL-urile IPv6 au la final, implicit, permisiuni pentru NS și NA, înainte de deny-ul implicit.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi că IPv6 depinde de ICMPv6 și multicast. Greșeala tipică este să spui că IPv6 folosește tot ARP sau broadcast.

23 Senior

Trebuie să faci planul de adrese IPv4 pentru o firmă cu cinci sedii, fiecare cu mai multe VLAN-uri. Cum îl structurezi ca să rămână ușor de administrat ani de zile?

Răspuns scurt: Ierarhic și previzibil: un bloc mare per sediu, sumarizabil, apoi un /24 per VLAN cu un număr care spune VLAN-ul, convenții fixe pentru gateway și echipamente și blocuri rezervate pentru creștere, legături și loopback-uri. Planul se documentează și se respectă.

Un exemplu de structură care se citește din adresă:

10.<sediu>.<VLAN>.0/24
10.10.0.0/16   București     10.20.0.0/16 Cluj     10.30.0.0/16 Iași ...
10.20.10.0/24  Cluj, VLAN 10 BIROURI
10.20.20.0/24  Cluj, VLAN 20 DEPOZIT
10.20.99.0/24  Cluj, VLAN 99 MANAGEMENT

În fiecare /24:
.1         gateway (sau adresa virtuală HSRP; .2 și .3 routerele)
.2 - .9    echipamente de rețea
.10 - .49  servere, stații fixe
.100 - .254 pool DHCP

10.255.0.0/24  legături între routere (/30 sau /31)
loopback-uri   /32 dintr-un bloc dedicat

Avantajele: un tehnician vede 10.20.30.21 și știe imediat că e un telefon din Cluj; fiecare sediu se sumarizează într-o singură rută; ACL-urile se scriu pe blocuri, nu pe adrese răzlețe; un sediu nou primește următorul număr.

Ce mai cântărești la nivel senior:

  • dimensiunea reală: un /16 per sediu e generos în 10/8, dar dacă firma are fuziuni sau VPN-uri spre parteneri, verifici suprapunerile (multe firme folosesc 10.0.0.0/16 sau 192.168.1.0/24);
  • un plan IPv6 paralel cu aceeași logică (de exemplu sediul și VLAN-ul în ID-ul de subrețea);
  • o sursă unică de adevăr: un IPAM sau măcar un registru întreținut, nu foi de calcul răspândite;
  • rezerve: blocuri neatinse pentru sedii viitoare, cloud, laboratoare.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică gândirea pe termen lung și dacă ai administrat o rețea care a crescut. Greșeala tipică este un plan „cum a venit”, fără sumarizare și fără convenții, care face fiecare ACL și fiecare depanare mai grea.

24 Senior

Firma vrea să pornească IPv6 în dual-stack. Ce riscuri apar și ce verifici înainte să-l activezi pe segmentele utilizatorilor?

Răspuns scurt: Stațiile vor prefera IPv6, deci tot ce protejează IPv4 trebuie să existe și pentru IPv6: ACL-uri, reguli de firewall, monitorizare, logging. Apar riscuri specifice: RA-uri false, ICMPv6 blocat greșit, DNS cu înregistrări AAAA spre servicii care nu răspund pe IPv6.

Lista de verificare pe care o poți prezenta:

1. Plan de adrese IPv6 (de ex. /48 per sediu, /64 per VLAN), documentat
2. ACL-uri IPv6 separate: ipv6 access-list ... / ipv6 traffic-filter ... in
   (ACL-urile IPv4 nu filtrează nimic din IPv6)
3. Firewall: reguli echivalente pentru IPv6, nu „permit any” temporar
4. ICMPv6: permiți ND (NS/NA/RS/RA) și Packet Too Big; altfel se strică
   descoperirea vecinilor și Path MTU Discovery
5. Protecții de nivel 2: RA guard, DHCPv6 guard, ca un PC să nu se
   anunțe router
6. DNS: AAAA doar pentru servicii care chiar ascultă pe IPv6
7. Monitorizare și loguri: SNMP, NetFlow, syslog și SIEM înțeleg IPv6?
8. Rutare: OSPFv3 sau rute statice IPv6, sumarizare la fel ca la IPv4

Un risc care se uită: chiar dacă firma „nu folosește IPv6”, stațiile Windows, macOS și Linux au IPv6 activ implicit și au adrese link-local. Un dispozitiv care trimite RA-uri (din greșeală sau intenționat) poate deveni gateway-ul IPv6 pentru tot VLAN-ul. RA guard pe porturile de acces are sens și înainte de dual-stack.

Lansarea se face treptat: un VLAN pilot, măsurători, apoi extindere, cu posibilitatea de revenire prin oprirea RA-urilor pe acel segment.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă vezi IPv6 ca pe o rețea paralelă care are nevoie de aceleași controale, nu ca pe o bifă. Greșeala tipică este să crezi că ACL-urile IPv4 acoperă și traficul IPv6.

Switching: VLAN-uri, trunk-uri, rutare între VLAN-uri

Exersează capitolul cu exerciții reale: Curs CCNA online →
25 Junior

Ce este un VLAN și de ce îl folosește o firmă?

Răspuns scurt: Un VLAN este o rețea logică de nivel 2 pe același switch fizic: porturile din VLAN-uri diferite nu comunică direct, ca și cum ar fi pe switch-uri separate. Firmele îl folosesc pentru securitate, domenii de broadcast mai mici și organizare (birouri, depozit, voce, oaspeți, management).

Fără VLAN-uri, toate porturile unui switch sunt în același domeniu de broadcast. Cu VLAN-uri, switch-ul ține câte o tabelă MAC logică pentru fiecare, iar un broadcast din VLAN 10 nu ajunge în VLAN 20.

Un exemplu tipic de împărțire:

VLAN 10  BIROURI     PC-uri
VLAN 20  DEPOZIT     scannere, imprimante de etichete
VLAN 30  VOCE        telefoane IP
VLAN 60  OASPETI     Wi-Fi pentru vizitatori, doar internet
VLAN 99  MANAGEMENT  adresele switch-urilor și ale AP-urilor
VLAN 999 PARCARE     porturi nefolosite, VLAN nativ pe trunk

Beneficiile concrete:

  • securitate: oaspeții nu văd serverele, iar între VLAN-uri traficul trece printr-un router sau un switch L3, unde se pot pune ACL-uri;
  • performanță: broadcast-urile rămân în grupuri mici;
  • flexibilitate: un om care se mută la alt birou își păstrează VLAN-ul, indiferent de switch;
  • QoS: telefoanele în VLAN-ul de voce primesc tratament separat.

Fiecare VLAN are de obicei propria subrețea IP. Pentru ca două VLAN-uri să comunice e nevoie de rutare între VLAN-uri (router-on-a-stick sau SVI pe un switch L3).

VLAN 1 există implicit și nu poate fi șters; recomandarea de securitate este să nu-l folosești pentru utilizatori sau management.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi motivul VLAN-urilor, nu doar definiția. Greșeala tipică este să spui că VLAN-urile diferite comunică prin switch-ul de nivel 2 fără rutare.

26 Junior

Cum creezi VLAN-ul 20 cu numele DEPOZIT pe un switch Cisco și cum pui portul Fa0/11 în el? Cum verifici?

Răspuns scurt: Creezi VLAN-ul cu vlan 20 și name DEPOZIT, apoi pe interfață switchport mode access și switchport access vlan 20. Verifici cu show vlan brief și show interfaces fa0/11 switchport.

Configurarea:

SW-CLJ1# configure terminal
SW-CLJ1(config)# vlan 20
SW-CLJ1(config-vlan)# name DEPOZIT
SW-CLJ1(config-vlan)# exit
SW-CLJ1(config)# interface fa0/11
SW-CLJ1(config-if)# switchport mode access
SW-CLJ1(config-if)# switchport access vlan 20
SW-CLJ1(config-if)# no shutdown
SW-CLJ1(config-if)# end
SW-CLJ1# copy running-config startup-config

Verificarea:

SW-CLJ1# show vlan brief
VLAN Name                             Status    Ports
---- -------------------------------- --------- ------------------
1    default                          active    Fa0/1, Fa0/2, ...
10   BIROURI                          active    Fa0/1, Fa0/2
20   DEPOZIT                          active    Fa0/11

Câteva detalii care arată experiență:

  • dacă scrii switchport access vlan 20 și VLAN-ul nu există, IOS îl creează automat (fără nume), cu un mesaj de tip „Access VLAN does not exist. Creating vlan 20”;
  • porturile de trunk nu apar în show vlan brief; pentru ele folosești show interfaces trunk;
  • pentru mai multe porturi deodată: interface range fa0/11 - 14;
  • informațiile despre VLAN-uri stau în fișierul vlan.dat din flash, nu în startup-config (în modul VTP server sau client).

show interfaces fa0/11 switchport îți arată modul administrativ și operațional și VLAN-ul de acces, util când portul pare configurat, dar nu se comportă așa.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă ai configurat efectiv un switch. Greșeala tipică este să uiți switchport mode access, lăsând portul pe negocierea DTP.

27 Junior

Care este diferența dintre un port de acces și un port trunk? Ce este 802.1Q și ce este VLAN-ul nativ?

Răspuns scurt: Portul de acces aparține unui singur VLAN și trimite cadre fără etichetă. Trunk-ul transportă mai multe VLAN-uri, marcând fiecare cadru cu o etichetă 802.1Q de 4 octeți care conține ID-ul VLAN-ului. VLAN-ul nativ e cel ale cărui cadre trec pe trunk fără etichetă.

Eticheta 802.1Q se inserează între MAC-ul sursă și EtherType:

| MAC dest | MAC sursă | TPID 0x8100 | PCP(3) DEI(1) VID(12) | EtherType | Date | FCS |
                         <---------- 4 octeți ---------->
  • VID are 12 biți, deci VLAN-urile 1–4094 (0 și 4095 sunt rezervate);
  • PCP (3 biți) e prioritatea CoS, folosită la QoS pentru voce.

Porturile de acces conectează stații: PC, imprimantă, telefon (cu excepția VLAN-ului de voce, care e un caz special). Trunk-urile leagă switch-uri între ele, switch-uri de routere (router-on-a-stick) și uneori AP-uri sau servere de virtualizare.

VLAN-ul nativ: implicit e VLAN 1. Cadrele lui trec netăiate, iar un cadru fără etichetă primit pe trunk e pus în VLAN-ul nativ. Bunele practici:

  • schimbi VLAN-ul nativ pe unul nefolosit (de exemplu 999), identic pe ambele capete;
  • nu pui utilizatori în el;
  • limitezi VLAN-urile permise pe trunk doar la cele necesare.

O nepotrivire de VLAN nativ între capete face ca traficul netăiat să „sară” dintr-un VLAN în altul, iar CDP o raportează în log.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea etichetării, baza oricărei rețele cu mai multe switch-uri. Greșeala tipică este să crezi că VLAN-ul nativ e etichetat sau că poate fi diferit pe cele două capete fără consecințe.

28 Junior

Configurează un trunk între două switch-uri care transportă doar VLAN-urile 10, 20, 30 și 99, cu VLAN nativ 999. Cum verifici că funcționează?

Răspuns scurt: Pe ambele capete: switchport mode trunk, switchport trunk native vlan 999, switchport trunk allowed vlan 10,20,30,99. Verifici cu show interfaces trunk.

Configurarea, identică pe ambele capete:

SW-BUC1(config)# interface g0/1
SW-BUC1(config-if)# switchport trunk encapsulation dot1q   ! doar pe modelele care o cer
SW-BUC1(config-if)# switchport mode trunk
SW-BUC1(config-if)# switchport trunk native vlan 999
SW-BUC1(config-if)# switchport trunk allowed vlan 10,20,30,99
SW-BUC1(config-if)# switchport nonegotiate

Comanda encapsulation dot1q e necesară pe modelele care suportă și ISL (de exemplu unele Catalyst 3560 mai vechi); pe un 2960 nu există, pentru că acolo e doar 802.1Q.

Verificarea:

SW-BUC1# show interfaces trunk
Port     Mode   Encapsulation  Status    Native vlan
Gi0/1    on     802.1q         trunking  999

Port     Vlans allowed on trunk
Gi0/1    10,20,30,99

Port     Vlans allowed and active in management domain
Gi0/1    10,20,30,99

Port     Vlans in spanning tree forwarding state and not pruned
Gi0/1    10,20,30,99

Ultimele două secțiuni sunt cele care contează la depanare: un VLAN permis, dar care nu există pe switch, nu apare la „active”; unul blocat de STP nu apare la „forwarding”.

Și VLAN 999 trebuie creat pe switch (vlan 999, name PARCARE), chiar dacă nu are porturi de acces.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi comenzile de trunk și cum citești rezultatul. Greșeala tipică este să configurezi doar un capăt sau să uiți să creezi VLAN-urile pe switch-ul de la celălalt capăt.

29 Junior

Ce este DTP? Ce se întâmplă dacă ambele capete sunt pe dynamic auto și de ce se recomandă să-l dezactivezi?

Răspuns scurt: DTP (Dynamic Trunking Protocol) e protocolul Cisco prin care două porturi negociază dacă devin trunk. Auto cu auto rămâne acces, pentru că niciunul nu propune trunk-ul. Se dezactivează pentru că un atacator sau un echipament greșit conectat poate negocia un trunk și primi acces la toate VLAN-urile.

Modurile și rezultatul combinațiilor:

                 dynamic auto   dynamic desirable   trunk     access
dynamic auto     access         trunk               trunk     access
dynamic desirable trunk         trunk               trunk     access
trunk            trunk          trunk               trunk     (nefuncțional)
access           access         access              (nefuncțional) access
  • dynamic auto: acceptă trunk-ul dacă celălalt îl propune;
  • dynamic desirable: propune activ trunk-ul;
  • trunk sau access: fix, dar încă trimite mesaje DTP, până pui switchport nonegotiate.

Pe multe modele Catalyst mai noi, modul implicit e dynamic auto (pe unele mai vechi era desirable). De aceea două switch-uri noi legate între ele nu fac trunk singure.

Recomandarea pentru producție:

! porturi spre utilizatori
switchport mode access
switchport nonegotiate     ! opțional, modul access fix oprește deja negocierea

! porturi spre alte switch-uri
switchport mode trunk
switchport nonegotiate

Atacul se numește switch spoofing: un PC care vorbește DTP se prezintă ca switch, iar un port lăsat pe dynamic desirable sau auto devine trunk. Setarea explicită a modului închide problema.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi combinațiile DTP și riscul de securitate. Greșeala tipică este să lași porturile de acces pe modul implicit.

30 Junior

Cum configurezi un port pe care stă un telefon IP, cu un PC conectat prin telefon?

Răspuns scurt: Portul rămâne de acces pentru PC (de exemplu VLAN 10), iar telefonul primește un VLAN de voce cu switchport voice vlan 30. Telefonul își etichetează traficul cu VLAN 30, iar traficul PC-ului trece fără etichetă în VLAN 10.

Configurarea:

SW-BUC1(config)# interface fa0/5
SW-BUC1(config-if)# switchport mode access
SW-BUC1(config-if)# switchport access vlan 10
SW-BUC1(config-if)# switchport voice vlan 30
SW-BUC1(config-if)# mls qos trust cos        ! pe modelele cu QoS activat
SW-BUC1(config-if)# spanning-tree portfast

Cum află telefonul VLAN-ul de voce: switch-ul i-l anunță prin CDP (telefoane Cisco) sau LLDP-MED (alți producători). Telefonul etichetează apoi cadrele de voce cu VLAN 30 și prioritate CoS 5, iar prin switch-ul intern trimite mai departe cadrele PC-ului fără etichetă.

Verificarea:

SW-BUC1# show interfaces fa0/5 switchport
Administrative Mode: static access
Operational Mode: static access
Access Mode VLAN: 10 (BIROURI)
Voice VLAN: 30 (VOCE)

Portul nu apare ca trunk în show interfaces trunk, chiar dacă tehnic transportă un VLAN etichetat. E un caz special, numit uneori „multi-VLAN access port”.

Telefonul are nevoie și de alimentare: dacă switch-ul are PoE, verifici cu show power inline. Fără PoE suficient pe switch, telefonul nu pornește, iar asta e o cauză frecventă la instalările noi.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă ai lucrat într-o rețea cu telefonie IP. Greșeala tipică este să faci portul trunk sau să pui telefonul și PC-ul în același VLAN.

31 Mid

Configurează rutarea între VLAN-urile 10 și 20 cu router-on-a-stick. Ce trebuie setat pe switch și pe router?

Răspuns scurt: Pe switch, portul spre router e trunk cu VLAN-urile 10 și 20. Pe router creezi subinterfețe, câte una pe VLAN, cu encapsulation dot1Q și adresa de gateway a VLAN-ului. Interfața fizică trebuie să fie up, fără adresă IP.

Pe router:

R-CLJ(config)# interface g0/0
R-CLJ(config-if)# no shutdown
R-CLJ(config-if)# interface g0/0.10
R-CLJ(config-subif)# encapsulation dot1Q 10
R-CLJ(config-subif)# ip address 10.20.10.1 255.255.255.0
R-CLJ(config-subif)# interface g0/0.20
R-CLJ(config-subif)# encapsulation dot1Q 20
R-CLJ(config-subif)# ip address 10.20.20.1 255.255.255.0
R-CLJ(config-subif)# interface g0/0.999
R-CLJ(config-subif)# encapsulation dot1Q 999 native

Pe switch:

SW-CLJ1(config)# interface g0/1
SW-CLJ1(config-if)# switchport mode trunk
SW-CLJ1(config-if)# switchport trunk native vlan 999
SW-CLJ1(config-if)# switchport trunk allowed vlan 10,20,999

Verificarea pe router:

R-CLJ# show ip interface brief
Interface      IP-Address     OK? Method Status   Protocol
GigabitEthernet0/0     unassigned     YES unset  up       up
GigabitEthernet0/0.10  10.20.10.1     YES manual up       up
GigabitEthernet0/0.20  10.20.20.1     YES manual up       up

Și show ip route connected trebuie să arate ambele rețele. Numărul subinterfeței e doar o etichetă; ce contează e numărul din encapsulation dot1Q. Convenția de a le face egale ajută la citire.

Limita: tot traficul dintre VLAN-uri urcă și coboară pe același cablu. Pentru trafic mare se trece la un switch L3 cu SVI-uri.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi legătura dintre etichetă și subinterfață. Greșeala tipică este să lași interfața fizică în shutdown sau să pui un număr de VLAN greșit în encapsulation.

32 Mid

Pe un switch de nivel 3 ai configurat interface vlan 20 cu o adresă IP, dar SVI-ul apare down/down. Ce verifici?

Răspuns scurt: Un SVI e up doar dacă VLAN-ul există în baza de date și cel puțin un port din VLAN (acces sau trunk care îl permite) e up și în STP forwarding. Mai verifici no shutdown pe SVI și ip routing activat pentru rutare între VLAN-uri.

Configurarea completă, ca referință:

SW-BUC-CORE(config)# ip routing
SW-BUC-CORE(config)# vlan 20
SW-BUC-CORE(config-vlan)# name DEPOZIT
SW-BUC-CORE(config)# interface vlan 20
SW-BUC-CORE(config-if)# ip address 10.10.20.1 255.255.255.0
SW-BUC-CORE(config-if)# no shutdown

Ordinea verificărilor:

1. show vlan brief             -> există VLAN 20? e activ?
2. show interfaces status      -> e vreun port din VLAN 20 conectat?
3. show interfaces trunk       -> trunk-urile permit și trec VLAN 20 în forwarding?
4. show ip interface brief     -> Vlan20 administratively down? lipsește no shutdown
5. show running-config | include ip routing

Stările posibile:

  • administratively down = lipsește no shutdown;
  • down/down = VLAN-ul nu există sau nu are niciun port activ;
  • up/up, dar stațiile nu ajung în alt VLAN = lipsește ip routing sau stațiile au alt gateway.

Pe switch-urile L3 se folosește uneori și un port rutat (no switchport pe interfață, apoi adresă IP), pentru legătura spre router sau spre alt switch L3. Acolo nu ai VLAN, deci regulile de mai sus nu se aplică.

Comanda autostate e cea care leagă starea SVI-ului de porturile din VLAN; în producție o lași activă, pentru că ascunde rețelele fără stații.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi ce condiții țin un SVI activ. Greșeala tipică este să crezi că no shutdown pe SVI e suficient.

33 Mid

Vezi în log mesajul %CDP-4-NATIVE_VLAN_MISMATCH. Ce înseamnă, ce efect are și cum îl repari?

Răspuns scurt: Cele două capete ale unui trunk au VLAN-uri native diferite. Traficul netăiat dintr-un VLAN ajunge în alt VLAN pe celălalt switch, ceea ce produce conectivitate ciudată și o problemă de securitate. Repari punând același VLAN nativ pe ambele capete.

Mesajul arată cam așa:

%CDP-4-NATIVE_VLAN_MISMATCH: Native VLAN mismatch discovered on
GigabitEthernet0/1 (999), with SW-BUC2 GigabitEthernet0/1 (1).

Ce se întâmplă: SW-BUC1 trimite cadrele din VLAN 999 fără etichetă. SW-BUC2 le primește netăiate și le pune în nativul lui, VLAN 1. Traficul din cele două VLAN-uri se amestecă exact pe cadrele netăiate.

Efecte posibile:

  • stațiile dintr-un VLAN primesc adrese DHCP din alt VLAN;
  • STP poate pune portul în stare inconsistentă pentru VLAN-urile afectate (PVST+ detectează și blochează, cu mesaj %SPANTREE-2-BLOCK_PVID_LOCAL);
  • un atacator poate profita pentru a trimite trafic în alt VLAN.

Verificarea și reparația:

SW-BUC1# show interfaces trunk
Port     Mode   Encapsulation  Status    Native vlan
Gi0/1    on     802.1q         trunking  999

SW-BUC2# show interfaces trunk
Gi0/1    on     802.1q         trunking  1

SW-BUC2(config)# interface g0/1
SW-BUC2(config-if)# switchport trunk native vlan 999

Dacă există și un Port-channel, setarea se pune pe interface port-channel N, altfel membrii nu se mai potrivesc între ei.

Mesajul vine prin CDP; dacă firma a dezactivat CDP, o vei descoperi doar comparând manual configurațiile, de aceea un șablon standard pentru trunk-uri e bine-venit.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă poți citi un mesaj de log și să-l transformi într-o cauză și o reparație. Greșeala tipică este să ignori mesajul pentru că „trunk-ul e up”.

34 Mid

Două PC-uri din VLAN 10, conectate la switch-uri diferite, nu își dau ping. Porturile lor sunt up. Ce verifici, în ce ordine?

Răspuns scurt: Pe fiecare switch: că VLAN-ul 10 există și că porturile PC-urilor sunt în el. Apoi trunk-ul dintre switch-uri: e trunk efectiv, permite VLAN 10, VLAN-ul e activ și în forwarding. La final, adresele și măștile PC-urilor.

Ordinea pe care o poți descrie la interviu:

1. Porturile PC-urilor:
   show interfaces fa0/1 switchport       -> Access Mode VLAN: 10 pe ambele?
   show vlan brief                        -> VLAN 10 există pe ambele switch-uri?

2. Legătura dintre switch-uri:
   show interfaces trunk
   - Status trunking? (altfel e access, de ex. auto + auto)
   - 10 în „allowed”?
   - 10 în „allowed and active”? (lipsește VLAN-ul pe un switch)
   - 10 în „forwarding and not pruned”? (blocat de STP sau prin pruning)

3. Învățarea MAC:
   show mac address-table vlan 10        -> apare MAC-ul PC-ului de la distanță pe trunk?

4. Stațiile:
   ipconfig / ip addr                    -> aceeași subrețea, aceeași mască?
   firewall local pe PC care blochează ICMP?

Cele mai frecvente cauze reale:

  • VLAN-ul a fost creat doar pe un switch;
  • trunk-ul are o listă de VLAN-uri permise veche, din care lipsește 10;
  • portul e în VLAN 1 pentru că cineva a configurat altă interfață decât cea pe care stă PC-ul;
  • firewall-ul din Windows blochează ping-ul, deși restul funcționează.

Ultimul punct e important: încearcă și altceva decât ping (de exemplu ARP-ul: dacă arp -a arată MAC-ul celuilalt PC, nivelul 2 e în regulă).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică metoda de depanare la nivel 2, pas cu pas, cu comenzile potrivite. Greșeala tipică este să sari direct la rutare pentru două stații din același VLAN.

35 Senior

Ai de adăugat VLAN-ul 40 pe un trunk de producție care transportă deja 10, 20, 30 și 99. Ce comandă dai și ce greșeală poate scoate un sediu din funcțiune?

Răspuns scurt: Comanda corectă este switchport trunk allowed vlan add 40. Fără cuvântul add, switchport trunk allowed vlan 40 înlocuiește lista întreagă și trunk-ul ajunge să transporte doar VLAN 40, deci toți ceilalți utilizatori pierd legătura.

Diferența:

! corect: adaugă la lista existentă
SW-BUC1(config-if)# switchport trunk allowed vlan add 40

! periculos: lista devine doar 40
SW-BUC1(config-if)# switchport trunk allowed vlan 40

Celelalte variante utile:

switchport trunk allowed vlan remove 40
switchport trunk allowed vlan except 1,1002-1005
switchport trunk allowed vlan all

Cum faci schimbarea în siguranță, la nivel senior:

  • citești configurația curentă înainte (show run interface g0/1, show interfaces trunk);
  • pregătești comenzile exact, inclusiv pe Port-channel, nu doar pe membri;
  • dacă lucrezi de la distanță, pornești o plasă de siguranță: reload in 10 (anulat cu reload cancel după verificare) sau configure replace cu o arhivă;
  • faci schimbarea pe un singur trunk, verifici, apoi continui;
  • documentezi în tichet ce ai schimbat.

Dacă trunk-ul e chiar legătura prin care te-ai conectat la switch-ul de la distanță și VLAN-ul de management dispare din listă, pierzi accesul și ai nevoie de cineva fizic acolo. De aceea mulți ingineri țin un acces de rezervă (consolă prin server de terminale sau o rețea de management separată).

Comenzile se pot testa întâi în laborator sau pe un simulator, cu aceeași versiune de IOS.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică atenția la schimbări în producție și obiceiurile de lucru sigur. Greșeala tipică este chiar omiterea lui add, una dintre cele mai cunoscute cauze de incidente autoprovocate.

36 Senior

De ce multe rețele țin VTP în modul transparent sau off? Ce poate face un switch adăugat în rețea cu un număr de revizie mai mare?

Răspuns scurt: VTP sincronizează lista de VLAN-uri între switch-uri din același domeniu. Un switch server sau client cu același domeniu și o revizie mai mare suprascrie baza de VLAN-uri a tuturor, inclusiv ștergând VLAN-uri. Porturile din VLAN-urile dispărute devin inactive și rețeaua cade.

Cum lucrează VTP pe scurt:

Server       creează, modifică, șterge VLAN-uri; le anunță
Client       nu poate modifica local; primește lista
Transparent  nu participă, dar trece mai departe anunțurile (v2); VLAN-urile locale
             stau în running-config
Off (v3)     nu participă deloc

Fiecare modificare crește numărul de revizie. Un switch acceptă baza unui vecin din același domeniu (și cu aceeași parolă, dacă există) dacă revizia e mai mare decât a lui.

Scenariul clasic: un switch folosit în laborator, cu domeniul VTP al firmei și revizia 50, e montat în producție, unde revizia e 12. Lista lui de VLAN-uri înlocuiește lista întregii rețele. Dacă în laborator existau doar VLAN 1 și 10, VLAN-urile 20, 30, 99 dispar peste tot, iar porturile lor devin inactive.

Prevenire:

  • VTP transparent sau off și VLAN-uri create manual sau prin automatizare;
  • dacă folosești VTP, versiunea 3, unde doar un server primar poate face modificări;
  • înainte de a monta un switch: resetezi revizia (schimbi domeniul VTP sau treci în transparent și înapoi), ștergi vlan.dat și startup-config;
  • parolă VTP.
SW-BUC1# show vtp status
VTP Operating Mode              : Transparent
Configuration Revision          : 0

O soluție modernă e să ții lista de VLAN-uri în cod (șabloane, Ansible), ceea ce dă control fără riscul VTP.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi un risc operațional real și cum îl previi. Greșeala tipică este să crezi că un switch client nu poate strica nimic.

STP, EtherChannel și wireless

37 Junior

De ce există Spanning Tree Protocol? Ce se întâmplă într-o rețea de nivel 2 cu o buclă și fără STP?

Răspuns scurt: STP blochează logic legăturile redundante, ca să rămână un singur drum între oricare două switch-uri. Fără el, o buclă produce o furtună de broadcast, instabilitatea tabelei MAC și cadre duplicate, iar rețeaua devine inutilizabilă în câteva secunde.

Ethernetul nu are TTL. Un broadcast intrat într-o buclă se multiplică la fiecare switch (fiecare îl trimite pe toate porturile, mai puțin cel de intrare) și circulă la nesfârșit.

Cele trei efecte:

Furtună de broadcast  legăturile ajung la 100%, CPU-ul switch-urilor crește
Instabilitate MAC     același MAC apare alternativ pe porturi diferite
                      (%SW_MATM-4-MACFLAP_NOTIF)
Cadre duplicate       stația primește același cadru de mai multe ori

Totuși, ai nevoie de redundanță: dacă un cablu se rupe, vrei un drum de rezervă. STP rezolvă ambele lucruri: păstrează legăturile fizice redundante, dar blochează unele porturi, iar la o defecțiune le deblochează.

Cum funcționează pe scurt: 1. switch-urile schimbă mesaje BPDU și aleg un root bridge; 2. fiecare switch alege portul cu drumul cel mai ieftin spre root (root port); 3. pe fiecare segment se alege un designated port; 4. restul porturilor se blochează.

Pe Cisco implicit rulează PVST+ sau Rapid PVST+, câte o instanță STP pe VLAN. Rapid PVST+ (bazat pe 802.1w) converge în câteva secunde, față de 30–50 de secunde la STP clasic.

Buclele apar des din greșeli simple: un utilizator care leagă două prize din același birou sau un switch mic adus de acasă.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi problema pe care o rezolvă STP, nu doar numele. Greșeala tipică este să spui că STP „elimină legăturile redundante”, în loc de „le blochează logic și le păstrează ca rezervă”.

38 Junior

Cum se alege root bridge-ul și cum forțezi un anumit switch să devină root?

Răspuns scurt: Câștigă switch-ul cu cel mai mic Bridge ID: întâi prioritatea (implicit 32768 plus numărul VLAN-ului), apoi cea mai mică adresă MAC. Forțezi alegerea cu spanning-tree vlan X priority 4096 sau cu spanning-tree vlan X root primary pe switch-ul de core.

Bridge ID-ul în PVST+:

Bridge ID = prioritate (4 biți, multiplu de 4096) + extended system ID (VLAN, 12 biți) + MAC
prioritate implicită 32768 -> pentru VLAN 10 apare 32778

Dacă nu configurezi nimic, toate au 32768 și câștigă cel cu MAC-ul cel mai mic, de obicei cel mai vechi switch din rețea. Asta e un motiv de a seta manual.

Configurarea:

SW-BUC-CORE(config)# spanning-tree vlan 10,20,30,99 priority 4096
! sau
SW-BUC-CORE(config)# spanning-tree vlan 10,20,30,99 root primary
SW-BUC1(config)#     spanning-tree vlan 10,20,30,99 root secondary

root primary e un macro: setează 24576 sau, dacă alt switch are deja o prioritate mai mică, o valoare cu 4096 sub aceea. root secondary setează 28672. Valoarea se scrie în configurație ca prioritate fixă.

Verificarea:

SW-BUC-CORE# show spanning-tree vlan 10
VLAN0010
  Spanning tree enabled protocol rstp
  Root ID    Priority    4106
             Address     0019.e8a4.2c00
             This bridge is the root

Root bridge-ul trebuie să fie switch-ul din centru (core sau distribuție), nu un switch de acces dintr-un colț, altfel traficul face ocolul prin legături slabe.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică regulile de alegere și dacă știi să controlezi topologia. Greșeala tipică este să spui că alegerea se face după cea mai mare prioritate sau MAC.

39 Junior

Ce roluri și ce stări pot avea porturile în STP și Rapid STP? Care sunt costurile implicite ale legăturilor?

Răspuns scurt: Roluri: root port, designated port, alternate și backup (blocate). Stări în STP clasic: blocking, listening, learning, forwarding; în Rapid STP: discarding, learning, forwarding. Costuri (scurte): 10 Mbps = 100, 100 Mbps = 19, 1 Gbps = 4, 10 Gbps = 2.

Roluri:

Root port        pe fiecare switch non-root, portul cu drumul cel mai ieftin spre root
Designated port  pe fiecare segment, portul care trimite spre segment
                 (toate porturile root bridge-ului sunt designated)
Alternate        drum de rezervă spre root, blocat (RSTP)
Backup           a doua legătură pe același segment partajat, blocat (rar)

Stări STP 802.1D clasic și timere:

Blocking    -> doar ascultă BPDU (max age 20 s)
Listening   -> 15 s (forward delay)
Learning    -> 15 s, învață MAC-uri
Forwarding  -> trimite date
total până la 50 s

RSTP comprimă stările în discarding, learning și forwarding și folosește un mecanism de propunere și acord între vecini, așa că un port alternate poate prelua în mai puțin de o secundă.

Costuri (metoda scurtă, implicită pe multe switch-uri Cisco):

10 Mbps   100
100 Mbps   19
1 Gbps      4
10 Gbps     2

Costul drumului spre root e suma costurilor porturilor prin care intră BPDU-ul spre fiecare switch. Există și metoda lungă (spanning-tree pathcost method long), cu valori mai mari care deosebesc și legăturile de 10/40/100 Gbps.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică vocabularul STP necesar pentru a citi show spanning-tree. Greșeala tipică este să confunzi rolul (ce face portul) cu starea (dacă trimite sau nu).

40 Junior

Ce fac PortFast și BPDU Guard, unde le configurezi și de ce le pui împreună?

Răspuns scurt: PortFast trece un port de acces direct în forwarding, fără să aștepte etapele STP, ca stațiile să primească adresă DHCP imediat. BPDU Guard pune portul în err-disabled dacă primește un BPDU, adică dacă cineva conectează un switch. Se pun pe porturile spre stații, niciodată pe legăturile dintre switch-uri.

Configurarea pe un port:

SW-BUC1(config)# interface range fa0/1 - 20
SW-BUC1(config-if-range)# switchport mode access
SW-BUC1(config-if-range)# spanning-tree portfast
SW-BUC1(config-if-range)# spanning-tree bpduguard enable

Sau global, pentru toate porturile de acces cu PortFast:

SW-BUC1(config)# spanning-tree portfast default
SW-BUC1(config)# spanning-tree portfast bpduguard default

De ce PortFast: fără el, un PC pornit poate aștepta până la 30 de secunde (STP clasic) până portul trimite date. Între timp clientul DHCP renunță și stația ajunge cu 169.254.x.x.

De ce BPDU Guard împreună cu el: un port PortFast presupune că în spate e o stație. Dacă cineva conectează acolo un switch, se poate crea o buclă înainte ca STP să reacționeze. BPDU Guard oprește portul imediat:

%SPANTREE-2-BLOCK_BPDUGUARD: Received BPDU on port Fa0/7 with BPDU Guard enabled.
Disabling port.
%PM-4-ERR_DISABLE: bpduguard error detected on Fa0/7, putting Fa0/7 in err-disable state

Revenirea: elimini cauza, apoi shutdown și no shutdown pe port, sau configurezi errdisable recovery cause bpduguard cu un interval. Pe un port spre alt switch, BPDU Guard ar opri chiar legătura bună.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi protecțiile de bază la marginea rețelei. Greșeala tipică este să activezi PortFast pe un trunk spre alt switch.

41 Junior

Ce este EtherChannel, de ce îl folosești și care este diferența dintre LACP, PAgP și modul on?

Răspuns scurt: EtherChannel grupează mai multe legături fizice într-una logică (Port-channel), pentru bandă mai mare și redundanță, fără ca STP să blocheze legăturile în plus. LACP e standardul IEEE (moduri active/passive), PAgP e protocolul Cisco (desirable/auto), iar on forțează grupul fără negociere.

Fără EtherChannel, două cabluri între aceleași switch-uri formează o buclă, iar STP blochează unul. Cu EtherChannel, STP vede o singură interfață logică.

Combinațiile care formează canalul:

LACP:   active + active  -> da      active + passive -> da    passive + passive -> nu
PAgP:   desirable + desirable / desirable + auto -> da         auto + auto -> nu
on:     on + on -> da (fără negociere; on + active nu funcționează)

Configurare LACP:

SW-BUC-CORE(config)# interface range g0/1 - 2
SW-BUC-CORE(config-if-range)# channel-group 1 mode active
SW-BUC-CORE(config-if-range)# exit
SW-BUC-CORE(config)# interface port-channel 1
SW-BUC-CORE(config-if)# switchport mode trunk
SW-BUC-CORE(config-if)# switchport trunk native vlan 999

Verificarea:

SW-BUC-CORE# show etherchannel summary
Group  Port-channel  Protocol    Ports
------+-------------+-----------+---------------------------
1      Po1(SU)         LACP      Gi0/1(P)    Gi0/2(P)

SU = layer 2, în uz; P = membru activ în canal.

Important: traficul nu se împarte pe pachete, ci pe fluxuri, după un hash (MAC, IP sau porturi). O singură conversație folosește o singură legătură, deci două legături de 1 Gbps nu dau 2 Gbps pentru un singur transfer. Algoritmul se schimbă cu port-channel load-balance.

LACP e preferat față de on, pentru că detectează un capăt configurat greșit și nu pornește canalul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi combinațiile de moduri și efectul asupra STP. Greșeala tipică este să crezi că EtherChannel împarte un singur transfer pe toate legăturile.

42 Mid

Trei switch-uri legate în triunghi: SW1 (prioritate 4096), SW2 și SW3 (32768, MAC-ul lui SW2 mai mic). Toate legăturile sunt de 1 Gbps. Care e root bridge-ul, care sunt root port-urile și ce port se blochează?

Răspuns scurt: SW1 e root, având cea mai mică prioritate. SW2 și SW3 au root port-ul spre SW1 (cost 4). Pe legătura SW2–SW3, ambele au cost 4 spre root; designated devine SW2, cu Bridge ID-ul mai mic, iar portul lui SW3 spre SW2 se blochează (alternate).

Desenul și calculul:

            SW1 (root, 4096)
           G0/1        G0/2
           /              \
      G0/1                  G0/1
   SW2 (32768, MAC mic) --- SW3 (32768, MAC mare)
        G0/2           G0/2

Pasul 1, root bridge: SW1, cel mai mic Bridge ID (prioritatea decide înaintea MAC-ului).

Pasul 2, root port pe fiecare switch non-root:

  • SW2: direct spre SW1 cost 4; prin SW3 cost 4 + 4 = 8 -> G0/1 e root port;
  • SW3: la fel, G0/1 e root port.

Pasul 3, designated pe fiecare segment:

  • SW1–SW2 și SW1–SW3: porturile lui SW1 (root-ul are toate porturile designated);
  • SW2–SW3: ambele anunță cost 4 spre root. Departajarea se face după Bridge ID-ul expeditorului: SW2 are MAC mai mic, deci SW2 G0/2 e designated.

Pasul 4, ce rămâne: SW3 G0/2 e alternate, blocat.

Ordinea completă de departajare pentru root port:

1. cel mai mic cost spre root
2. cel mai mic Bridge ID al vecinului care trimite BPDU-ul
3. cea mai mică prioritate de port a vecinului
4. cel mai mic număr de port al vecinului

Ultimele două contează când ai două cabluri paralele între aceleași două switch-uri. Verifici totul cu show spanning-tree vlan 10 pe fiecare switch.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă poți rezolva o topologie pe hârtie, cum se cere la interviurile tehnice. Greșeala tipică este să blochezi un port al root-ului sau să uiți departajarea după Bridge ID.

43 Mid

Ai configurat LACP între două switch-uri, dar show etherchannel summary arată membrii cu (s) sau (I) și Port-channel-ul down. Ce verifici?

Răspuns scurt: Membrii trebuie să fie identici pe ambele capete: viteză, duplex, mod (acces sau trunk), VLAN de acces sau VLAN nativ și listă de VLAN-uri permise. Apoi modurile LACP: passive pe ambele capete nu formează canalul, iar on cu active nu merge. Ultimul pas sunt cablurile.

Flag-urile din show etherchannel summary pe care trebuie să le știi:

P  - bundled in port-channel (bine)
I  - stand-alone (nu a primit LACP de la vecin)
s  - suspended (configurație nepotrivită)
D  - down
U  - in use (pentru Po)
S  - Layer2, R - Layer3

Lista de verificare:

1. show etherchannel summary             -> ce flag au membrii?
2. show run interface g0/1  (și g0/2)    -> aceleași setări pe ambii membri?
3. show run interface port-channel 1     -> trunk, nativ, allowed identice cu ale membrilor?
4. show lacp neighbor                     -> primește LACP de la vecin?
5. show interfaces status err-disabled   -> cauza „channel-misconfig”?
6. show logging | include EC|PM

Cauze frecvente:

  • un capăt active, celălalt on sau ambele passive;
  • un membru are switchport trunk native vlan 999, celălalt nu;
  • unul e de 1 Gbps, celălalt negociat la 100 Mbps din cauza unui cablu slab;
  • portul fizic legat la alt switch decât crezi (verifici cu show cdp neighbors).

Protecția spanning-tree etherchannel guard misconfig poate pune porturile în err-disabled când un capăt are canal și celălalt nu, ca să nu se formeze o buclă.

Corect e să modifici setările pe Port-channel, nu individual pe membri, după ce canalul e format.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică depanarea sistematică a EtherChannel. Greșeala tipică este să modifici un singur membru și să rupi consistența grupului.

44 Mid

Care sunt diferențele practice dintre 2,4 GHz și 5 GHz și ce securitate pui pe o rețea Wi-Fi de firmă?

Răspuns scurt: 2,4 GHz bate mai departe și trece mai bine prin pereți, dar are doar trei canale care nu se suprapun (1, 6, 11) și mai multe interferențe. 5 GHz are mult mai multe canale și viteze mai mari, cu rază mai mică. Pentru firmă: WPA2 sau WPA3 Enterprise, cu 802.1X și RADIUS; pentru oaspeți, rețea separată.

Comparația:

                     2,4 GHz              5 GHz                  6 GHz (Wi-Fi 6E/7)
Canale fără suprap.  3 (1, 6, 11)         multe (20/40/80 MHz)   și mai multe
Rază                 mai mare             mai mică               cea mai mică
Interferențe         Bluetooth, microunde mai puține             foarte puține
Standarde            802.11b/g/n/ax       802.11a/n/ac/ax        802.11ax/be

Pe 2,4 GHz, două AP-uri apropiate pe canale vecine (de exemplu 1 și 3) se deranjează mai mult decât două pe același canal, pentru că se suprapun parțial. De aceea planul clasic e 1, 6, 11 alternate între AP-uri.

Securitatea:

  • WPA2-Personal / WPA3-Personal (SAE): o parolă comună; bună pentru acasă, slabă pentru firmă (o parolă scăpată = toți trebuie schimbați);
  • WPA2-Enterprise / WPA3-Enterprise: fiecare utilizator se autentifică prin 802.1X/EAP la un server RADIUS (de obicei integrat cu directorul firmei); poți revoca un singur cont;
  • WEP și WPA (TKIP) sunt depășite și nu se mai folosesc.

Rețeaua de oaspeți: SSID separat, VLAN separat (de exemplu 60 OASPETI), ACL care permite doar internetul, eventual portal captiv și limitare de bandă.

Ascunderea SSID-ului și filtrarea după MAC nu sunt măsuri de securitate serioase: SSID-ul se vede în cadrele clienților, iar MAC-ul se poate falsifica.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea benzilor și a modurilor de securitate Wi-Fi. Greșeala tipică este să propui filtrare MAC sau SSID ascuns ca soluție de securitate.

45 Mid

Care este diferența dintre un AP autonom și unul lightweight cu WLC? Ce este CAPWAP și cum configurezi portul de switch pentru AP?

Răspuns scurt: Un AP autonom se configurează individual. Un AP lightweight e administrat de un controller (WLC), cu care vorbește prin CAPWAP (UDP 5246 control, 5247 date). Portul de switch e de acces în VLAN-ul de management dacă traficul merge prin tunel la WLC, sau trunk dacă AP-ul comută local (FlexConnect).

Arhitecturile:

Autonom          fiecare AP are configurația lui; potrivit pentru 1-3 AP-uri
Lightweight+WLC  configurație centrală, roaming, planificare RF automată
Cloud            controllerul e un serviciu în cloud (management din cloud)

CAPWAP creează între AP și WLC un tunel de control (UDP 5246, criptat DTLS) și, în modul local, un tunel de date (UDP 5247): traficul clienților ajunge la WLC și abia acolo intră în VLAN-uri.

Modurile principale ale AP-ului:

  • local: datele merg prin tunel la WLC; portul de switch e acces în VLAN-ul de management al AP-urilor;
  • FlexConnect: datele se comută local, în VLAN-urile sediului; portul de switch e trunk, pentru că AP-ul pune fiecare SSID în VLAN-ul lui.

Exemplu de port pentru un AP FlexConnect:

SW-CLJ1(config)# interface fa0/20
SW-CLJ1(config-if)# description AP-CLJ-1
SW-CLJ1(config-if)# switchport mode trunk
SW-CLJ1(config-if)# switchport trunk native vlan 99
SW-CLJ1(config-if)# switchport trunk allowed vlan 10,60,99
SW-CLJ1(config-if)# spanning-tree portfast trunk

Aici VLAN-ul nativ e cel de management, pentru că AP-ul își ia adresa netăiată.

Cum își găsește AP-ul controllerul: broadcast local, opțiunea DHCP 43, DNS (numele CISCO-CAPWAP-CONTROLLER în domeniul local) sau configurare statică. Când un AP nou nu apare în WLC, primul lucru verificat e dacă a primit adresă și dacă poate ajunge la WLC pe porturile CAPWAP.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi cum circulă traficul wireless în rețea și cum se leagă de VLAN-uri. Greșeala tipică este să pui un AP FlexConnect pe un port de acces și să te miri că SSID-urile nu ajung în VLAN-urile corecte.

46 Senior

Explică diferența dintre BPDU Guard, Root Guard și Loop Guard și unde pui fiecare.

Răspuns scurt: BPDU Guard oprește un port de acces care primește orice BPDU. Root Guard blochează un port dacă primește BPDU-uri superioare, adică un switch care încearcă să devină root. Loop Guard împiedică un port blocat să treacă în forwarding când încetează să mai primească BPDU-uri, de exemplu la o fibră defectă într-o singură direcție.

Unde și de ce:

Protecție     Unde                                  Ce face
BPDU Guard    porturi de acces (PortFast)           orice BPDU -> err-disabled
Root Guard    porturile designated ale distribuției root-inconsistent cât timp
              spre switch-urile de acces            vin BPDU-uri superioare
Loop Guard    root port și alternate pe legăturile  loop-inconsistent dacă BPDU-urile
              dintre switch-uri                     dispar, în loc de forwarding

Configurare:

SW-BUC-CORE(config)# interface g0/10
SW-BUC-CORE(config-if)# spanning-tree guard root

SW-BUC1(config)# spanning-tree loopguard default
! sau pe interfață: spanning-tree guard loop

Root Guard nu pune portul în err-disabled; îl pune în starea root-inconsistent și îl readuce automat când BPDU-urile superioare încetează. Rolul lui: switch-ul de acces poate exista și poate rula STP, dar nu are voie să devină root.

Loop Guard rezolvă o problemă mai subtilă: dacă o fibră transmite doar într-o direcție, portul blocat nu mai primește BPDU-uri, crede că segmentul e liber și trece în forwarding, creând buclă. Loop Guard îl ține blocat. UDLD rezolvă aceeași problemă de la nivelul 1/2 și se folosește adesea împreună cu el.

BPDU Filter, uneori confundat cu acestea, oprește trimiterea BPDU-urilor și poate ascunde bucle; se folosește rar și cu grijă.

Verificare: show spanning-tree inconsistentports și show spanning-tree summary.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică profunzimea în STP și gândirea de proiectare a protecțiilor. Greșeala tipică este să pui Root Guard pe root port sau BPDU Guard pe legăturile dintre switch-uri.

47 Senior

Dimineața, mai mulți utilizatori se plâng de întreruperi de câteva secunde, repetate. Bănuiești că cineva a conectat un switch care a devenit root. Cum confirmi și ce faci?

Răspuns scurt: Verifici pe switch-ul de core cine e root acum și de când, cu show spanning-tree, și contoarele de topology change cu show spanning-tree detail. Urmezi apoi portul spre noul root până la priza vinovată. Pe termen lung, fixezi prioritățile și pui Root Guard și BPDU Guard.

Pașii de confirmare:

SW-BUC-CORE# show spanning-tree vlan 10
  Root ID    Priority    4106
             Address     0011.2233.4455      <- nu e MAC-ul core-ului
             Cost        8
             Port        24 (GigabitEthernet0/24)

SW-BUC-CORE# show spanning-tree vlan 10 detail | include ieee|occur|from
 Number of topology changes 187 last change occurred 00:00:41 ago
          from FastEthernet0/14

Numărul mare de schimbări de topologie și ultima apărută acum câteva secunde explică întreruperile: la fiecare schimbare, switch-urile își golesc mai repede tabelele MAC, apar inundări și reconvergențe.

Urmărești sursa: pe portul indicat, show cdp neighbors sau show lldp neighbors arată switch-ul vecin; mergi din switch în switch până la portul de acces unde a apărut BPDU-ul neașteptat. show mac address-table address 0011.2233.4455 ajută la găsirea portului.

Remedierea imediată: oprești portul (shutdown) și anunți echipa locală să scoată echipamentul.

Remedierea de durată:

  • prioritate explicită: root primar și secundar pe core, pentru toate VLAN-urile;
  • BPDU Guard pe toate porturile de acces;
  • Root Guard pe porturile distribuției spre switch-urile de acces;
  • alertare în monitorizare pe schimbări de root și pe numărul de topology change.

În raportul de incident scrii cauza, durata, ce ai făcut și ce s-a schimbat ca să nu se repete.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă poți conduce o investigație reală, cu comenzi concrete și măsuri de prevenire. Greșeala tipică este să restartezi switch-urile fără să afli cauza.

Rutare: statică, OSPF, FHRP

48 Junior

Cum decide un router pe unde trimite un pachet? Ce înseamnă literele C, L, S, O și S* din show ip route?

Răspuns scurt: Routerul caută în tabela de rutare ruta cu cel mai lung prefix care se potrivește cu destinația (longest prefix match) și trimite pachetul pe interfața sau spre next-hop-ul acelei rute. C = rețea conectată direct, L = adresa locală a interfeței (/32), S = statică, O = OSPF, S* = ruta implicită statică.

Un exemplu de tabelă:

R-CLJ# show ip route
Codes: L - local, C - connected, S - static, O - OSPF, * - candidate default
Gateway of last resort is 10.255.0.1 to network 0.0.0.0

S*    0.0.0.0/0 [1/0] via 10.255.0.1
      10.0.0.0/8 is variably subnetted, 7 subnets, 4 masks
O        10.10.0.0/16 [110/2] via 10.255.0.1, 00:12:31, GigabitEthernet0/1
C        10.20.10.0/24 is directly connected, GigabitEthernet0/0.10
L        10.20.10.1/32 is directly connected, GigabitEthernet0/0.10
S        10.30.0.0/16 [1/0] via 10.255.0.10
C        10.255.0.0/30 is directly connected, GigabitEthernet0/1
L        10.255.0.2/32 is directly connected, GigabitEthernet0/1

Cum citești o rută: [110/2] = distanța administrativă 110 (OSPF) și metrica 2; via = next-hop; timpul = de cât timp există ruta; ultima coloană = interfața de ieșire.

Ordinea în care routerul alege: 1. cel mai lung prefix potrivit (un /24 bate un /16, care bate ruta implicită /0); 2. dacă există mai multe surse pentru același prefix, cea cu distanța administrativă mai mică intră în tabelă; 3. la aceeași sursă și același prefix, metrica mai mică (la egalitate, împarte traficul între rute egale).

Dacă nicio rută nu se potrivește și nu există rută implicită, pachetul e aruncat și sursa primește ICMP „destination unreachable”.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă poți citi o tabelă de rutare, cea mai folosită comandă în depanarea de nivel 3. Greșeala tipică este să crezi că distanța administrativă bate prefixul mai lung.

49 Junior

Scrie o rută statică spre 10.20.0.0/16 prin 10.255.0.2 și o rută implicită spre furnizorul de internet 203.0.113.1. Ce diferență e între next-hop și interfața de ieșire?

Răspuns scurt: ip route 10.20.0.0 255.255.0.0 10.255.0.2 și ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 203.0.113.1. Cu next-hop, routerul face o căutare recursivă ca să afle interfața; cu interfața de ieșire, pe Ethernet trebuie să afle prin ARP fiecare destinație, de aceea pe Ethernet se preferă next-hop-ul sau ambele.

Configurarea:

R-BUC(config)# ip route 10.20.0.0 255.255.0.0 10.255.0.2
R-BUC(config)# ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 203.0.113.1

Variantele:

ip route 10.20.0.0 255.255.0.0 10.255.0.2                       ! next-hop (recursiv)
ip route 10.20.0.0 255.255.0.0 GigabitEthernet0/1               ! interfață de ieșire
ip route 10.20.0.0 255.255.0.0 GigabitEthernet0/1 10.255.0.2    ! complet specificat
  • next-hop: routerul caută 10.255.0.2 în tabelă, găsește rețeaua conectată și de acolo interfața;
  • doar interfața: pe o legătură punct la punct (serială) e perfect; pe Ethernet, routerul tratează destinația ca fiind „conectată” și face ARP pentru fiecare adresă, ceea ce funcționează doar dacă vecinul are proxy ARP;
  • complet specificat: cea mai sigură variantă pe Ethernet.

Verificarea:

R-BUC# show ip route static
S*    0.0.0.0/0 [1/0] via 203.0.113.1
S     10.20.0.0/16 [1/0] via 10.255.0.2

O rută statică apare în tabelă doar dacă next-hop-ul e accesibil. Dacă interfața spre 10.255.0.2 cade, ruta dispare, ceea ce e util pentru rutele de rezervă.

Nu uita drumul de întoarcere: routerul din Cluj are nevoie de rută înapoi spre rețelele din București, altfel ping-ul pleacă, dar răspunsul nu se mai întoarce.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică sintaxa de bază și înțelegerea comportamentului pe Ethernet. Greșeala tipică este să uiți ruta de întoarcere pe celălalt router.

50 Junior

Ce este distanța administrativă și care sunt valorile implicite pe Cisco? Prin ce diferă de metrică?

Răspuns scurt: Distanța administrativă (AD) măsoară cât de credibilă este sursa unei rute; la același prefix venit din surse diferite, câștigă AD-ul mai mic. Metrica compară rutele din aceeași sursă. Valori: conectată 0, statică 1, eBGP 20, EIGRP 90, OSPF 110, RIP 120, iBGP 200.

Tabelul de reținut:

Sursă                  AD
Conectată direct        0
Statică                 1
EIGRP sumarizat         5
eBGP                   20
EIGRP intern           90
OSPF                  110
IS-IS                 115
RIP                   120
EIGRP extern          170
iBGP                  200
Necunoscută           255 (nu se folosește niciodată)

Exemplu: routerul învață 10.30.0.0/16 și prin OSPF, și printr-o rută statică. Ruta statică (AD 1) intră în tabelă, iar cea OSPF rămâne în baza de date OSPF, ca rezervă. Dacă statica dispare, OSPF-ul preia.

Metrica e specifică protocolului:

  • OSPF: costul, calculat din lățimea de bandă;
  • RIP: numărul de hop-uri;
  • EIGRP: formulă compusă, în principal din lățimea de bandă și întârziere.

Metricile nu se compară între protocoale: un cost OSPF 20 și un hop count RIP 3 nu spun nimic unul despre altul. De aceea există AD-ul.

În show ip route, [110/20] înseamnă AD 110 și metrică 20.

AD-ul se poate schimba: pentru o rută statică adaugi un număr la final (ip route ... 200), iar asta e baza rutelor statice „plutitoare” (floating static).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică diferența dintre AD și metrică și cunoașterea valorilor implicite. Greșeala tipică este să crezi că metrica decide între protocoale diferite.

51 Junior

Ce este OSPF și cum funcționează în linii mari? Cum se calculează costul și cum se alege router ID-ul?

Răspuns scurt: OSPF e un protocol de rutare de tip link-state: fiecare router anunță starea legăturilor lui, toate construiesc aceeași hartă (LSDB) și calculează cel mai scurt drum cu algoritmul SPF (Dijkstra). Costul implicit = 100 Mbps / lățimea de bandă. Router ID-ul: setat manual, altfel cea mai mare adresă de loopback, altfel cea mai mare adresă de interfață activă.

Pașii OSPF:

1. Hello (implicit la 10 s pe Ethernet, dead 40 s) la 224.0.0.5 -> descoperă vecini
2. Schimbă LSA-uri (descrieri ale legăturilor) -> baza LSDB identică în zonă
3. SPF: fiecare router calculează arborele celor mai scurte drumuri
4. Cele mai bune rute intră în tabela de rutare, cu cod O
5. La o schimbare, se trimite doar actualizarea, nu toată tabela

Costul:

cost = referința (implicit 100 Mbps) / lățimea de bandă a interfeței
10 Mbps   -> 10
100 Mbps  -> 1
1 Gbps    -> 1 (rotunjit, minimul e 1)

Costul unui drum e suma costurilor interfețelor de ieșire de-a lungul lui.

Router ID-ul (un număr de 32 de biți scris ca adresă IP), în ordinea priorității: 1. router-id configurat manual; 2. cea mai mare adresă IP de pe o interfață loopback; 3. cea mai mare adresă IP de pe o interfață fizică activă.

Router ID-ul se alege la pornirea procesului; dacă îl schimbi, ai nevoie de clear ip ospf process ca să fie folosit.

Zonele: toate zonele se leagă de zona 0 (backbone). O rețea mică poate avea doar zona 0; în cele mari, zonele reduc dimensiunea LSDB și efectul schimbărilor.

OSPF e un standard deschis, deci funcționează între producători diferiți.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea conceptuală a OSPF, cel mai întâlnit protocol de rutare intern la nivel CCNA. Greșeala tipică este să spui că OSPF trimite periodic toată tabela, ca RIP.

52 Junior

Configurează OSPF în zona 0 pe un router cu rețelele 10.20.10.0/24, 10.20.20.0/24 și legătura 10.255.0.0/30, cu router ID 2.2.2.2. Cum oprești trimiterea de Hello spre PC-uri?

Răspuns scurt: router ospf 1, router-id 2.2.2.2, apoi network pentru fiecare rețea cu wildcard și area 0 (sau ip ospf 1 area 0 pe interfețe). Pentru interfețele spre utilizatori folosești passive-interface.

Varianta cu network:

R-CLJ(config)# router ospf 1
R-CLJ(config-router)# router-id 2.2.2.2
R-CLJ(config-router)# network 10.20.10.0 0.0.0.255 area 0
R-CLJ(config-router)# network 10.20.20.0 0.0.0.255 area 0
R-CLJ(config-router)# network 10.255.0.0 0.0.0.3 area 0
R-CLJ(config-router)# passive-interface g0/0.10
R-CLJ(config-router)# passive-interface g0/0.20

Varianta pe interfață, mai clară:

R-CLJ(config)# interface g0/1
R-CLJ(config-if)# ip ospf 1 area 0
R-CLJ(config-if)# interface g0/0.10
R-CLJ(config-if)# ip ospf 1 area 0

Comanda network nu anunță rețeaua descrisă, ci activează OSPF pe interfețele ale căror adrese se potrivesc cu ea. De aceea network 10.20.0.0 0.0.255.255 area 0 ar activa OSPF pe ambele subinterfețe dintr-odată.

passive-interface oprește trimiterea de Hello pe acea interfață, dar rețeaua ei e anunțată în continuare. Nu are sens să trimiți Hello spre PC-uri: e trafic inutil și un risc, pentru că un echipament străin ar putea forma vecinătate. Alternativa este passive-interface default, apoi no passive-interface g0/1 doar pe legăturile spre alte routere.

Verificarea:

R-CLJ# show ip ospf neighbor
Neighbor ID  Pri  State      Dead Time  Address      Interface
1.1.1.1        0  FULL/  -   00:00:36   10.255.0.1   GigabitEthernet0/1
R-CLJ# show ip ospf interface brief
R-CLJ# show ip route ospf

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică configurarea OSPF și înțelegerea comenzii network. Greșeala tipică este să scrii masca în loc de wildcard sau să lași OSPF activ spre stații.

53 Junior

Ce este un FHRP și ce problemă rezolvă HSRP? Ce primesc stațiile ca gateway?

Răspuns scurt: FHRP (First Hop Redundancy Protocol) oferă un gateway redundant: două routere împart o adresă IP virtuală și un MAC virtual. Stațiile au ca gateway adresa virtuală; dacă routerul activ cade, cel de rezervă preia aceeași adresă, fără ca stațiile să schimbe ceva.

Problema: o stație are un singur gateway configurat (de exemplu 10.10.10.1). Dacă routerul cu acea adresă cade, toată rețeaua locală rămâne fără ieșire, chiar dacă există un al doilea router.

Soluția HSRP:

R-BUC   G0/0.10  10.10.10.2   prioritate 110  (Active)
R-BUC2  G0/0.10  10.10.10.3   prioritate 100  (Standby)
IP virtual:  10.10.10.1      <- gateway-ul din DHCP
MAC virtual: 0000.0c07.ac0a  (HSRPv1, grupul 10 = 0x0a)

Routerul activ răspunde la ARP pentru 10.10.10.1 cu MAC-ul virtual și redirecționează traficul. Routerele își trimit Hello (implicit la 3 secunde, hold 10 secunde). Dacă standby-ul nu mai primește Hello, devine activ și începe să folosească MAC-ul virtual, iar switch-urile își actualizează tabelele imediat ce primesc cadre de la el.

Protocoalele FHRP:

HSRP  Cisco          Active / Standby        MAC 0000.0c07.acXX (v1), 0000.0c9f.fXXX (v2)
VRRP  standard IETF  Master / Backup         MAC 0000.5e00.01XX
GLBP  Cisco          împarte sarcina între mai multe routere

În ce privește traficul de întoarcere, FHRP e doar pentru primul hop, de la stații spre ieșire; restul rețelei învață drumurile prin protocolul de rutare.

La CCNA v2.0 se cere interpretarea stării HSRP și VRRP, deci trebuie să poți citi show standby brief și show vrrp brief.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi de ce e nevoie de redundanță la gateway și cum o percepe stația. Greșeala tipică este să spui că stațiile au două gateway-uri configurate.

54 Mid

Două routere legate direct nu formează vecinătate OSPF. Ce condiții trebuie îndeplinite și cum verifici fiecare?

Răspuns scurt: Aceeași subrețea și mască pe legătură, aceeași zonă, aceleași timere Hello și Dead, aceeași autentificare, același tip de zonă (stub), router ID-uri diferite, interfețe nepasive. MTU diferit lasă vecinii blocați în EXSTART/EXCHANGE, iar un tip de rețea nepotrivit dă probleme de adiacență.

Lista de verificare:

Condiție                      Unde vezi
Interfața up/up, aceeași rețea  show ip interface brief
OSPF activ pe interfață         show ip ospf interface brief
Interfață nepasivă              show ip protocols (Passive Interface(s))
Aceeași zonă                    show ip ospf interface g0/1
Hello/Dead identice             show ip ospf interface g0/1 (Timer intervals)
Autentificare identică          show ip ospf interface g0/1, debug ip ospf adj
Router ID unic                  show ip ospf | include ID
MTU identic                     show interfaces g0/1 | include MTU
ACL care nu blochează OSPF      show ip interface g0/1 (protocol 89, 224.0.0.5/6)

Simptomele după starea vecinului:

  • niciun vecin: Hello-urile nu ajung sau nu se potrivesc (zonă, timere, subrețea, autentificare, pasiv, ACL);
  • blocat în INIT: Hello-urile ajung doar într-un sens;
  • blocat în EXSTART/EXCHANGE: aproape mereu MTU diferit (sau router ID duplicat);
  • 2-WAY pe Ethernet între doi DROTHER: normal, nu e o problemă.

Mesajele utile din debug ip ospf adj sau din log:

%OSPF-4-ERRRCV: Received invalid packet: mismatched area ID
%OSPF-4-DUP_RTRID_NBR: OSPF detected duplicate router-id 2.2.2.2

Pe legăturile dintre două routere, ip ospf network point-to-point pe ambele capete elimină alegerea DR/BDR și accelerează adiacența; dacă un capăt e point-to-point și celălalt broadcast, vecinătatea se poate forma, dar rutele nu apar corect.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică depanarea OSPF, una dintre cele mai frecvente întrebări de nivel mid. Greșeala tipică este să uiți MTU-ul sau să consideri 2-WAY o eroare.

55 Mid

Ce sunt DR și BDR în OSPF, cum se aleg și când nu există?

Răspuns scurt: Pe rețelele broadcast multiacces (Ethernet), OSPF alege un Designated Router și un Backup, ca fiecare router să formeze adiacență completă doar cu ei, nu cu toți ceilalți. Câștigă prioritatea cea mai mare (implicit 1, 0 = nu participă), apoi router ID-ul cel mai mare. Alegerea nu e preemptivă. Pe legăturile punct la punct nu există DR.

De ce: cu N routere pe același segment, adiacențe între toate ar însemna N(N-1)/2 legături logice și mult trafic de LSA. Cu DR, fiecare router trimite actualizările la DR (224.0.0.6), iar DR-ul le distribuie tuturor (224.0.0.5).

Alegerea:

1. prioritatea OSPF cea mai mare (ip ospf priority 0-255, implicit 1)
2. la egalitate, router ID-ul cel mai mare
prioritate 0 -> nu poate fi DR sau BDR

Nu e preemptivă: dacă un router cu prioritate mai mare apare după alegere, nu preia rolul până când DR-ul actual nu cade (sau până la clear ip ospf process). Asta surprinde des la laborator.

Configurare, ca SW-BUC-CORE să fie DR pe VLAN-ul de servere:

SW-BUC-CORE(config)# interface vlan 50
SW-BUC-CORE(config-if)# ip ospf priority 255

Ce vezi:

R-BUC# show ip ospf neighbor
Neighbor ID  Pri  State         Dead Time  Address      Interface
7.7.7.7      255  FULL/DR       00:00:34   10.10.50.4   Gi0/0.50
6.6.6.6        1  FULL/BDR      00:00:31   10.10.50.3   Gi0/0.50
8.8.8.8        1  2WAY/DROTHER  00:00:38   10.10.50.6   Gi0/0.50

Starea 2WAY între doi DROTHER este normală. Pe legăturile WAN dintre două routere, ip ospf network point-to-point elimină alegerea, iar vecinii apar ca FULL/ -.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea comportamentului OSPF pe Ethernet. Greșeala tipică este să crezi că un router nou cu prioritate mai mare preia imediat rolul de DR.

56 Mid

Sediul are internet principal pe fibră, învățat prin OSPF de la routerul de margine, și o legătură de rezervă 4G. Cum configurezi o rută statică de rezervă care intră doar când cea principală dispare?

Răspuns scurt: Cu o rută statică plutitoare (floating static): aceeași rută implicită, dar cu o distanță administrativă mai mare decât a sursei principale, de exemplu ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 203.0.113.9 200. Cât timp ruta OSPF (AD 110) există, statica stă deoparte; când dispare, statica intră în tabelă.

Configurarea:

R-CNS(config)# ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 203.0.113.9 200

Logica:

Ruta implicită OSPF:   AD 110  -> în tabelă
Ruta statică:          AD 200  -> ignorată cât timp există cea OSPF
OSPF pierde ruta       -> statica (200) intră în tabelă
OSPF revine            -> ruta OSPF (110) o înlocuiește

Dacă principala e tot statică (AD 1), rezerva poate avea orice valoare peste 1, de exemplu 5 sau 10.

Limita importantă: o rută statică rămâne în tabelă cât timp next-hop-ul pare accesibil, adică interfața e up. Dacă fibra e conectată la un echipament care rămâne up, dar furnizorul are o problemă mai departe, ruta principală statică nu dispare și rezerva nu intră niciodată.

Soluția este urmărirea activă, cu IP SLA:

ip sla 1
 icmp-echo 203.0.113.1 source-interface g0/2
 frequency 10
ip sla schedule 1 life forever start-time now
track 1 ip sla 1 reachability
ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 203.0.113.1 track 1
ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 203.0.113.9 200

Testul de interviu: cum verifici? Oprești interfața principală în fereastra de mentenanță, verifici show ip route 0.0.0.0 și un traceroute spre o adresă externă de test, apoi o repornești. Și nu uita de NAT: pe interfața de rezervă ai nevoie de propria regulă de NAT.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică distanța administrativă aplicată și dacă știi limitele rutei statice. Greșeala tipică este să crezi că statica de rezervă detectează singură o problemă de dincolo de primul hop.

57 Mid

OSPF alege același cost 1 pentru o legătură de 1 Gbps și una de 10 Gbps. De ce și cum repari?

Răspuns scurt: Pentru că referința implicită e 100 Mbps, iar orice interfață de 100 Mbps sau mai rapidă are costul minim 1. Repari cu auto-cost reference-bandwidth 100000 (în Mbps, deci 100 Gbps) sau o altă valoare peste cea mai rapidă legătură, configurată la fel pe toate routerele OSPF.

Calculul implicit:

cost = 100 Mbps / lățimea de bandă
100 Mbps -> 1
1 Gbps   -> 0,1 -> rotunjit la 1
10 Gbps  -> 0,01 -> rotunjit la 1

OSPF nu mai deosebește legăturile rapide și poate trimite traficul pe drumul mai lent.

Cu referința la 100 Gbps:

R-BUC(config)# router ospf 1
R-BUC(config-router)# auto-cost reference-bandwidth 100000
% OSPF: Reference bandwidth is changed.
        Please ensure reference bandwidth is consistent across all routers.

100 Mbps -> 1000
1 Gbps   -> 100
10 Gbps  -> 10

Exemplu de alegere a drumului:

Drum A: 1 Gbps + 1 Gbps  = 100 + 100 = 200
Drum B: 10 Gbps + 10 Gbps + 10 Gbps = 30
-> OSPF alege drumul B, deși are mai multe hop-uri

De ce trebuie pe toate routerele: fiecare router calculează costul propriilor interfețe. Dacă unul are referința veche, costurile lui sunt incomparabile cu ale celorlalte și drumurile ies ciudate.

Alternative:

  • ip ospf cost N pe interfață, pentru un control precis;
  • bandwidth pe interfață schimbă valoarea folosită de OSPF, dar și de alte funcții (QoS, EIGRP), deci e mai puțin curat.

Verificare: show ip ospf interface brief arată costul fiecărei interfețe.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi o capcană reală a OSPF și soluția ei. Greșeala tipică este să o aplici doar pe un router.

58 Mid

Configurează HSRP pentru VLAN 10 pe două routere, cu R-BUC activ, revenire automată după repornire și trecere pe R-BUC2 dacă R-BUC pierde legătura spre internet. Cum verifici?

Răspuns scurt: Pe ambele: standby 10 ip 10.10.10.1. Pe R-BUC: standby 10 priority 110, standby 10 preempt și standby 10 track pe interfața spre internet cu un decrement care îl duce sub 100. Verifici cu show standby brief.

Configurarea:

R-BUC(config)# interface g0/0.10
R-BUC(config-subif)# ip address 10.10.10.2 255.255.255.0
R-BUC(config-subif)# standby version 2
R-BUC(config-subif)# standby 10 ip 10.10.10.1
R-BUC(config-subif)# standby 10 priority 110
R-BUC(config-subif)# standby 10 preempt
R-BUC(config-subif)# standby 10 track GigabitEthernet0/2 20

R-BUC2(config)# interface g0/0.10
R-BUC2(config-subif)# ip address 10.10.10.3 255.255.255.0
R-BUC2(config-subif)# standby version 2
R-BUC2(config-subif)# standby 10 ip 10.10.10.1
R-BUC2(config-subif)# standby 10 preempt

Logica: R-BUC are 110, R-BUC2 are 100 (implicit). Dacă G0/2 cade, R-BUC scade la 90; R-BUC2, cu preempt, preia rolul. Fără preempt pe R-BUC2 nu ar prelua la scăderea priorității, doar la căderea completă a lui R-BUC; fără preempt pe R-BUC, acesta nu și-ar recupera rolul după revenire.

Pe versiunile noi de IOS, track-ul se face prin obiecte: track 1 interface g0/2 line-protocol și standby 10 track 1 decrement 20.

Verificarea:

R-BUC# show standby brief
                     P indicates configured to preempt.
Interface   Grp  Pri P State   Active          Standby         Virtual IP
Gi0/0.10    10   110 P Active  local           10.10.10.3      10.10.10.1

VRRP diferă prin câteva lucruri: e standard deschis, rolurile se numesc Master/Backup, preempt e activ implicit, iar adresa virtuală poate fi chiar adresa reală a unui router. Comenzile sunt vrrp 10 ip 10.10.10.1 sau, pe IOS mai nou, în blocul vrrp 10 address-family ipv4.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică HSRP complet, cu preempt și track, cum e folosit în producție. Greșeala tipică este să uiți preempt sau să alegi un decrement care nu coboară prioritatea sub a celuilalt router.

59 Mid

Routerul are rutele 10.0.0.0/8 via A, 10.20.0.0/16 via B, 10.20.30.0/24 via C și 0.0.0.0/0 via D. Pe unde pleacă pachetele spre 10.20.30.5, 10.20.40.5, 10.99.1.1 și 192.0.2.1?

Răspuns scurt: 10.20.30.5 pe C (cel mai lung prefix, /24), 10.20.40.5 pe B (/16), 10.99.1.1 pe A (/8), 192.0.2.1 pe D (ruta implicită). Se alege întotdeauna potrivirea cu cel mai lung prefix, indiferent de ordinea rutelor sau de AD.

Pentru fiecare destinație verifici toate rutele care o conțin și o alegi pe cea cu prefixul cel mai lung:

Destinație    Potriviri                    Câștigă
10.20.30.5    /8, /16, /24, /0             /24 -> C
10.20.40.5    /8, /16, /0                  /16 -> B
10.99.1.1     /8, /0                       /8  -> A
192.0.2.1     /0                           /0  -> D

Distanța administrativă nu intervine aici: ea departajează doar rutele pentru același prefix exact. O rută OSPF /24 bate o rută statică /16, deși statica are AD mai mic.

O variantă de interviu mai grea: „Ce se întâmplă dacă legătura spre C cade?”. Ruta /24 dispare (dacă era învățată dinamic sau statica depindea de interfață) și 10.20.30.5 începe să meargă pe B. Uneori asta e exact comportamentul dorit, alteori e o surpriză, dacă B nu are drum spre acea rețea.

Pe router poți verifica direct:

R-BUC# show ip route 10.20.30.5
Routing entry for 10.20.30.0/24
  Known via "static", distance 1, metric 0
  Routing Descriptor Blocks:
  * 10.255.0.2

Comanda cu o adresă îți arată ruta aleasă efectiv, ceea ce e mai sigur decât să citești tabela cu ochiul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică aplicarea corectă a longest prefix match. Greșeala tipică este să alegi ruta după ordinea din tabelă sau după AD.

60 Senior

Rețeaua OSPF are un singur area 0 cu multe routere, iar o legătură instabilă dintr-un sediu face toate routerele să recalculeze des. Cum ai reorganiza-o cu mai multe zone și ce câștigi?

Răspuns scurt: Împarți rețeaua în zone legate de area 0 prin ABR-uri și sumarizezi pe ABR blocul fiecărui sediu. Schimbările dintr-o zonă rămân în ea (LSA-urile de tip 1 și 2 nu ies din zonă), iar restul rețelei vede doar ruta sumarizată, care nu se schimbă când cade o legătură internă.

Tipurile de LSA relevante:

Tip 1  Router LSA       fiecare router, în zona lui
Tip 2  Network LSA      DR-ul, pentru segmentele multiacces, în zona lui
Tip 3  Summary LSA      ABR-ul anunță rețelele unei zone în celelalte
Tip 5  External LSA     ASBR-ul, rute redistribuite (de ex. o rută implicită)

Proiectul propus:

area 0   București: core, servere, legăturile spre sedii
area 20  Cluj        ABR: R-CLJ    sumar 10.20.0.0/16
area 30  Iași        ABR: R-IAS    sumar 10.30.0.0/16
area 40  Constanța   ABR: R-CNS    sumar 10.40.0.0/22

Pe ABR:

R-CLJ(config)# router ospf 1
R-CLJ(config-router)# area 20 range 10.20.0.0 255.255.0.0

Ce câștigi:

  • LSDB mai mică pe fiecare router;
  • o legătură care cade în Cluj declanșează SPF doar în area 20; restul vede tot 10.20.0.0/16;
  • tabele de rutare mai mici;
  • zonele mici pot deveni stub sau totally stubby, primind doar o rută implicită.

Ce trebuie spus ca senior: sumarizarea ascunde și informația utilă. Dacă o subrețea din Cluj devine inaccesibilă, restul rețelei trimite totuși trafic acolo, iar ABR-ul îl aruncă (ruta Null0 creată automat previne buclele). Migrarea se face sediu cu sediu, în ferestre de mentenanță, verificând vecinii și rutele după fiecare pas. Și, înainte de toate, cauza instabilității legăturii trebuie rezolvată, nu doar izolată.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică proiectarea OSPF multi-area și înțelegerea LSA-urilor. Greșeala tipică este să propui zone fără sumarizare, ceea ce aduce puțin câștig.

61 Senior

Ai cinci sedii legate doar prin rute statice și trebuie să treci pe OSPF fără să întrerupi traficul. Cum planifici migrarea?

Răspuns scurt: Activezi OSPF peste rutele statice: statica are AD 1, deci rămâne folosită cât timp OSPF construiește vecinătăți și LSDB. Verifici că rutele OSPF corecte sunt în baza de date, apoi elimini rutele statice una câte una, verificând după fiecare. Totul în ferestre de mentenanță, cu plan de revenire.

Planul pe etape:

0. Pregătire
   - inventar: toate rutele statice (show run | include ip route) de pe fiecare router
   - plan OSPF: router ID-uri (loopback-uri), zone, interfețe pasive, referința de cost
   - backup la configurații, fereastră de mentenanță, persoane de contact la sedii

1. Activare OSPF, fără a atinge staticele
   router ospf 1 / router-id / interfețe în zonă / passive-interface default
   verificare: show ip ospf neighbor (FULL), show ip ospf database

2. Comparare
   show ip route 10.20.0.0 longer-prefixes  -> încă S
   show ip ospf rib (sau database)          -> OSPF are ruta?
   ruta OSPF ar duce prin același next-hop?

3. Eliminare treptată
   no ip route 10.20.0.0 255.255.0.0 10.255.0.2
   show ip route 10.20.0.0  -> acum O, via ...
   ping și traceroute de test, monitorizare 10-15 minute
   următoarea rută

4. Finalizare
   păstrezi eventual o rută implicită statică spre internet, redistribuită
   cu default-information originate
   documentație actualizată

Riscuri de spus la interviu:

  • o rută statică uitată, cu prefix mai lung, va bate ruta OSPF chiar după migrare (longest prefix match);
  • rutele statice „de rezervă” cu AD ridicat pot rămâne și trebuie revizuite;
  • dacă OSPF nu primește o rețea (interfață neinclusă), o descoperi abia când ștergi statica, deci pasul 2 e obligatoriu.

Plan de revenire: păstrezi comenzile ip route exacte într-un fișier, gata de lipit înapoi.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi să folosești AD ca unealtă de migrare și dacă gândești schimbările în pași verificabili. Greșeala tipică este să ștergi toate staticele deodată și abia apoi să pornești OSPF.

Servicii: DHCP, DNS, NAT, NTP, syslog, SNMP, QoS

Exersează capitolul cu exerciții reale: Curs CCNA online →
62 Junior

Explică procesul DHCP pas cu pas. Ce porturi folosește și de ce primele mesaje sunt broadcast?

Răspuns scurt: DORA: Discover (clientul caută un server), Offer (serverul propune o adresă), Request (clientul o cere), Acknowledge (serverul confirmă). Clientul folosește UDP 68, serverul UDP 67. Clientul nu are încă adresă și nu știe adresa serverului, deci trimite broadcast, cu sursa 0.0.0.0.

Schimbul:

Client (0.0.0.0:68)                          Server (10.10.50.10:67)
DISCOVER  -> 255.255.255.255   „am nevoie de o adresă”
          <- OFFER     „îți propun 10.20.10.105, mască /24, gateway, DNS, lease”
REQUEST   -> 255.255.255.255   „accept oferta serverului 10.10.50.10”
          <- ACK       „confirmat, 8 zile”

Request-ul e tot broadcast ca toate serverele DHCP care au făcut oferte să afle ce ofertă a fost aleasă.

Ce primește stația, de obicei: adresa și masca, gateway-ul (opțiunea 3), serverele DNS (6), numele de domeniu (15) și durata de închiriere (lease). Pot exista opțiuni speciale, cum ar fi 43 pentru AP-uri sau 150 pentru telefoane IP.

Reînnoirea: la 50% din lease, clientul încearcă un Request unicast direct la server; la 87,5%, un Request broadcast oricărui server.

Pe Windows: ipconfig /release și ipconfig /renew; ipconfig /all arată serverul DHCP și când expiră închirierea.

Pentru că Discover e broadcast, el nu trece de router. Dacă serverul e în altă rețea, e nevoie de un DHCP relay pe gateway.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea DHCP, serviciul cu cele mai multe tichete la helpdesk. Greșeala tipică este să crezi că Discover poate ajunge singur la un server din alt VLAN.

63 Junior

Configurează pe un router Cisco un server DHCP pentru VLAN 10 (10.20.10.0/24), cu gateway .1, DNS 10.10.50.10, domeniul velocargo.local și adrese rezervate de la .1 la .99.

Răspuns scurt: Excluzi întâi adresele cu ip dhcp excluded-address 10.20.10.1 10.20.10.99, apoi creezi pool-ul cu network, default-router, dns-server și domain-name. Verifici cu show ip dhcp binding și show ip dhcp pool.

Configurarea:

R-CLJ(config)# ip dhcp excluded-address 10.20.10.1 10.20.10.99
R-CLJ(config)# ip dhcp pool BIROURI
R-CLJ(dhcp-config)# network 10.20.10.0 255.255.255.0
R-CLJ(dhcp-config)# default-router 10.20.10.1
R-CLJ(dhcp-config)# dns-server 10.10.50.10
R-CLJ(dhcp-config)# domain-name velocargo.local
R-CLJ(dhcp-config)# lease 8

Excluderea se face global, nu în pool, și trebuie configurată înainte ca stațiile să ceară adrese, altfel routerul poate da o adresă rezervată unei imprimante sau unui server.

Verificarea:

R-CLJ# show ip dhcp binding
IP address       Client-ID/Hardware address  Lease expiration        Type
10.20.10.100     0100.5079.6668.01           Nov 30 2026 09:14 AM    Automatic

R-CLJ# show ip dhcp pool
Pool BIROURI :
 Total addresses      : 254
 Leased addresses     : 1
 Current index        : 10.20.10.101

R-CLJ# show ip dhcp conflict

show ip dhcp conflict arată adresele pe care routerul le-a găsit deja ocupate (prin ping înainte de alocare); acestea nu mai sunt oferite până nu ștergi conflictul cu clear ip dhcp conflict *.

În firmele mari, DHCP-ul stă de obicei pe un server dedicat, iar routerul doar face relay. Pe un router de sediu mic, pool-ul local e o soluție bună și simplă.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică configurarea practică și ordinea corectă a comenzilor. Greșeala tipică este să uiți excluderile și să apară conflicte de adrese cu echipamentele fixe.

64 Junior

Serverul DHCP e în București, iar stațiile din Cluj nu primesc adresă. Ce lipsește și cum configurezi?

Răspuns scurt: Lipsește DHCP relay: broadcast-ul Discover nu trece de router. Pe interfața de gateway a VLAN-ului din Cluj pui ip helper-address 10.10.50.10. Routerul transformă broadcast-ul în unicast spre server și completează câmpul giaddr, pe baza căruia serverul alege pool-ul potrivit.

Configurarea pe routerul din Cluj:

R-CLJ(config)# interface g0/0.10
R-CLJ(config-subif)# ip helper-address 10.10.50.10
R-CLJ(config-subif)# interface g0/0.20
R-CLJ(config-subif)# ip helper-address 10.10.50.10

Ce face relay-ul:

PC (0.0.0.0) --broadcast DISCOVER--> R-CLJ G0/0.10 (10.20.10.1)
R-CLJ --unicast, sursa 10.20.10.1, giaddr=10.20.10.1--> 10.10.50.10
Server: giaddr 10.20.10.1 -> aleg pool-ul 10.20.10.0/24
Server --unicast OFFER--> 10.20.10.1 -> R-CLJ -> PC

Condițiile pentru ca relay-ul să funcționeze:

  • pe server există un pool (sau un scope) pentru 10.20.10.0/24;
  • serverul are rută înapoi spre 10.20.10.0/24 (sau spre adresa giaddr);
  • niciun ACL sau firewall nu blochează UDP 67/68 pe drum;
  • comanda e pe interfața la care sunt conectați clienții, nu pe cea spre server.

ip helper-address trimite mai departe implicit și alte servicii bazate pe broadcast UDP (TFTP, DNS, NetBIOS și altele). Dacă nu le vrei, le restrângi cu no ip forward-protocol udp <port>.

Pe un switch L3, comanda se pune pe SVI (interface vlan 10).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi de ce DHCP are nevoie de relay și unde se configurează. Greșeala tipică este să pui ip helper-address pe interfața spre server.

65 Junior

Ce face DNS și ce tipuri de înregistrări trebuie să cunoști? Cum verifici rapid o rezolvare?

Răspuns scurt: DNS traduce nume în adrese (și invers). Înregistrări de bază: A (IPv4), AAAA (IPv6), CNAME (alias), MX (server de email), PTR (adresă -> nume), NS (servere de nume), TXT (texte, de exemplu SPF), SOA (informații despre zonă). Verifici cu nslookup sau dig.

Tipurile, cu exemple:

A      intranet.velocargo.local     -> 10.10.50.20
AAAA   intranet.velocargo.local     -> 2001:db8:acad:1050::20
CNAME  colete.velocargo.local       -> intranet.velocargo.local
MX     velocargo.local              -> 10 mail.velocargo.local
PTR    20.50.10.10.in-addr.arpa     -> intranet.velocargo.local
NS     velocargo.local              -> srv-dhcp.velocargo.local
TXT    velocargo.local              -> "v=spf1 ..."

Cum se rezolvă un nume: stația întreabă serverul DNS configurat (resolver-ul). Dacă acesta nu știe răspunsul din cache sau din zonele proprii, întreabă mai departe (root, TLD, serverul autoritar) și memorează rezultatul pentru durata TTL.

Verificarea:

C:\> nslookup intranet.velocargo.local
Server:  srv-dhcp.velocargo.local
Address: 10.10.50.10
Name:    intranet.velocargo.local
Address: 10.10.50.20

$ dig intranet.velocargo.local A +short
10.10.50.20

Poți întreba și un anumit server: nslookup intranet.velocargo.local 10.10.50.10. Dacă merge cu un server și nu cu altul, problema e la configurația DNS a stației sau la serverul implicit.

Pe un router Cisco: ip domain-lookup, ip name-server 10.10.50.10. Când nu vrei ca o comandă greșită să fie tratată ca nume de rezolvat (și să aștepți), folosești no ip domain-lookup.

DNS folosește UDP 53 pentru interogări obișnuite și TCP 53 pentru răspunsuri mari și transferuri de zonă.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică cunoașterea DNS la nivel practic, pentru că multe probleme „de rețea” sunt de fapt de DNS. Greșeala tipică este să confunzi CNAME cu A sau să nu știi ce e PTR.

66 Junior

Ce este NAT și care sunt tipurile lui? Explică inside local, inside global, outside local și outside global.

Răspuns scurt: NAT traduce adrese IP la trecerea prin router, de obicei din adrese private în adrese publice. Tipuri: static (unu la unu, pentru servere), dinamic (dintr-un pool) și PAT sau NAT overload (multe adrese private pe o singură adresă publică, deosebite prin port). Inside local e adresa reală a stației din rețea, inside global adresa ei văzută din internet.

Termenii, cu un exemplu:

Inside local    10.10.10.11      adresa PC-ului, în rețeaua internă
Inside global   198.51.100.10    adresa publică sub care apare PC-ul
Outside local   192.0.2.100      adresa serverului extern, cum o vede rețeaua internă
Outside global  192.0.2.100      adresa reală a serverului extern

De obicei outside local și outside global sunt identice; diferă doar când traduci și adresele exterioare (rar).

Tipurile:

Static    10.10.50.20 <-> 198.51.100.10      server publicat, accesibil din afară
Dinamic   10.10.10.0/24 -> pool 198.51.100.16-23  câte o adresă publică per stație activă
PAT       10.0.0.0/8 -> 203.0.113.2 + porturi  cazul obișnuit, un IP pentru toată firma

PAT funcționează păstrând o tabelă: adresa internă și portul sursă sunt traduse în adresa publică și un port unic. Răspunsul care vine pe acel port e trimis înapoi la stația corectă. În teorie, pe o adresă publică pot fi zeci de mii de conexiuni simultane.

De ce există NAT: lipsa adreselor IPv4 publice. Are și un efect secundar de ascundere a rețelei interne, dar nu e un firewall: securitatea vine din regulile de filtrare, nu din traducere.

În IPv6, NAT-ul nu e necesar în mod normal, pentru că adresele ajung pentru toți.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică terminologia NAT cerută la CCNA și înțelegerea PAT. Greșeala tipică este să inversezi inside local cu inside global.

67 Junior

De ce contează NTP, syslog și SNMP pe echipamentele de rețea? Care sunt nivelurile de severitate syslog?

Răspuns scurt: NTP sincronizează ceasul, fără de care logurile de pe echipamente diferite nu pot fi comparate. Syslog trimite mesajele echipamentelor la un server central. SNMP permite monitorizarea (trafic, CPU, starea interfețelor) și alerte. Severitățile syslog merg de la 0 (emergencies) la 7 (debugging).

Severitățile syslog:

0 Emergencies    sistemul e inutilizabil
1 Alerts         acțiune imediată
2 Critical       condiții critice
3 Errors         erori
4 Warnings       avertizări
5 Notifications  normal, dar important (ex. interfață up/down)
6 Informational  informativ
7 Debugging      mesaje de debug

Un mod de a le ține minte e un mnemonic propriu, dar important e să știi că un număr mai mic înseamnă mai grav și că logging trap 6 trimite nivelurile 0–6.

De ce contează fiecare:

  • NTP: fără ceas comun, o problemă care a început „la 10:15” pe un router și „la 09:52” pe altul devine imposibil de urmărit. Certificatele, autentificarea și unele protocoale depind și ele de timp;
  • syslog: logurile din memoria echipamentului se pierd la repornire și sunt mici; un server central le păstrează și permite căutări;
  • SNMP: un sistem de monitorizare interoghează echipamentele (GET, UDP 161) și primește notificări (trap sau inform, UDP 162). Graficele de trafic și alertele „interfață down” vin de aici.

Versiunile SNMP:

v1, v2c  autentificare prin „community string”, trimis în clar
v3       utilizatori, autentificare și criptare (authPriv)

În producție se folosește SNMPv3, iar o comunitate v2c „public” sau „private” lăsată implicit e o problemă de securitate.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi rolul serviciilor de management în operarea zilnică. Greșeala tipică este să inversezi scala severităților.

68 Mid

Configurează PAT pentru toate rețelele interne 10.0.0.0/8 pe adresa interfeței spre internet G0/2 și publică serverul web 10.10.50.20 pe adresa 198.51.100.10, portul 443.

Răspuns scurt: Marchezi interfețele cu ip nat inside și ip nat outside, creezi un ACL care potrivește rețelele interne și folosești ip nat inside source list 1 interface g0/2 overload. Pentru server: ip nat inside source static tcp 10.10.50.20 443 198.51.100.10 443.

Configurarea:

R-BUC(config)# access-list 1 permit 10.0.0.0 0.255.255.255
R-BUC(config)# ip nat inside source list 1 interface g0/2 overload
R-BUC(config)# ip nat inside source static tcp 10.10.50.20 443 198.51.100.10 443

R-BUC(config)# interface g0/0
R-BUC(config-if)# ip nat inside
R-BUC(config-if)# interface g0/1
R-BUC(config-if)# ip nat inside
R-BUC(config-if)# interface g0/2
R-BUC(config-if)# ip nat outside

Interfețele inside sunt toate cele prin care intră traficul intern spre internet, inclusiv legăturile spre celelalte sedii, dacă și ele ies pe aici.

Verificarea:

R-BUC# show ip nat translations
Pro Inside global         Inside local       Outside local      Outside global
tcp 198.51.100.10:443     10.10.50.20:443    ---                ---
tcp 203.0.113.2:1025      10.20.10.11:51234  192.0.2.100:443    192.0.2.100:443

R-BUC# show ip nat statistics
Outside interfaces: GigabitEthernet0/2
Inside interfaces: GigabitEthernet0/0, GigabitEthernet0/1
Hits: 1842  Misses: 37

Ca adresa 198.51.100.10 să funcționeze, furnizorul trebuie să ruteze blocul public spre router (de exemplu printr-o rută spre 203.0.113.2).

Pentru un pool dinamic în loc de interfață:

ip nat pool PUBLIC 198.51.100.16 198.51.100.23 netmask 255.255.255.248
ip nat inside source list 1 pool PUBLIC overload

ACL-ul folosit pentru NAT nu filtrează trafic; el doar alege ce se traduce. O greșeală frecventă este un ACL prea strâmt, care lasă un VLAN nou fără internet.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică configurarea NAT completă, cu marcarea interfețelor și verificarea. Greșeala tipică este să inversezi inside și outside sau să uiți overload.

69 Mid

Un utilizator are adresa 169.254.12.34 și nu are acces la nimic. Cum depanezi?

Răspuns scurt: 169.254.x.x înseamnă că stația nu a primit răspuns de la DHCP și și-a dat singură o adresă APIPA. Verifici, din aproape în departe: cablul și portul, VLAN-ul portului, relay-ul de pe gateway, serverul DHCP (pool epuizat, scope oprit) și protecții ca DHCP snooping care pot bloca răspunsurile.

Ordinea:

1. Stația și portul
   ipconfig /all, cablu, LED; show interfaces fa0/7 status
   -> connected? err-disabled? viteză/duplex?

2. VLAN-ul portului
   show interfaces fa0/7 switchport -> e în VLAN-ul corect (10), nu în 1 sau 999?

3. Drumul spre gateway
   show interfaces trunk -> VLAN 10 permis și în forwarding spre router?

4. Relay-ul
   show run interface g0/0.10 | include helper -> ip helper-address prezent și corect?

5. Serverul
   show ip dhcp pool (dacă e pe router) -> adrese libere?
   pe server: scope activ, pool epuizat, rută înapoi spre 10.20.10.0/24

6. Protecții
   show ip dhcp snooping -> portul spre server/relay e trusted?
   show ip dhcp snooping statistics -> pachete aruncate?

Un indiciu util: dacă alte stații din același VLAN primesc adrese, problema e locală (port, cablu, VLAN-ul acelui port, placa de rețea). Dacă nimeni din VLAN nu primește, problema e la relay, la trunk sau la server.

Câteva cauze reale des întâlnite:

  • portul a fost mutat într-un VLAN fără pool DHCP;
  • pool-ul e plin din cauza unui lease prea lung într-o rețea cu multe dispozitive temporare (Wi-Fi pentru oaspeți);
  • DHCP snooping activat fără ip dhcp snooping trust pe portul spre gateway;
  • STP fără PortFast, iar stația renunță înainte ca portul să treacă în forwarding.

După reparație, ipconfig /renew pe stație confirmă rezultatul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă recunoști simptomul și ai o metodă ordonată. Greșeala tipică este să începi cu DNS-ul sau cu internetul, deși adresa APIPA arată clar unde e problema.

70 Mid

După configurarea NAT, stațiile tot nu ajung pe internet. Ce verifici?

Răspuns scurt: Verifici marcarea interfețelor (inside pe cele interne, outside spre furnizor), ACL-ul folosit de NAT (potrivește rețelele reale?), ruta implicită spre furnizor și dacă traducerile apar în show ip nat translations. Apoi te uiți la DNS și la ruta de întoarcere spre adresa publică.

Pașii, cu comenzile:

1. Există ruta implicită?
   show ip route 0.0.0.0   -> via 203.0.113.1

2. Ajunge routerul el însuși afară?
   ping 192.0.2.100 source g0/2

3. Interfețele sunt marcate corect?
   show ip nat statistics  -> Inside interfaces / Outside interfaces

4. ACL-ul potrivește traficul?
   show access-lists 1     -> crește contorul de potriviri (matches)?

5. Apar traduceri?
   show ip nat translations
   debug ip nat (cu grijă, într-o fereastră liniștită)

6. Stațiile au gateway-ul corect și routerul de sediu trimite spre R-BUC?
   traceroute de pe stație

Cauze frecvente:

  • ip nat inside lipsește pe o subinterfață sau pe legătura dinspre alt sediu;
  • ACL-ul are permit 10.10.0.0 0.0.255.255 și lasă afară 10.20.x.x;
  • ACL-ul are masca în loc de wildcard;
  • un ACL de securitate pe interfața outside blochează răspunsurile;
  • adresa publică folosită pentru NAT static nu e rutată de furnizor spre router.

Un test bun pentru a separa problemele: dacă ping 192.0.2.100 de pe stație merge, dar pagina nu se deschide după nume, NAT-ul e în regulă și problema e DNS.

În debug ip nat vezi linii ca NAT*: s=10.20.10.11->203.0.113.2, d=192.0.2.100. Dacă nu vezi nimic, traficul nu ajunge la router sau nu se potrivește cu ACL-ul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică depanarea NAT pas cu pas și separarea problemelor de NAT de cele de rutare sau DNS. Greșeala tipică este să refaci configurația de la zero fără să verifici contoarele.

71 Mid

De ce are nevoie vocea de QoS și cum funcționează în linii mari: clasificare, marcare, cozi, policing și shaping?

Răspuns scurt: Vocea suportă greu întârzierea, variația ei (jitter) și pierderile, iar pe o legătură aglomerată pachetele ei ajung în aceeași coadă cu un download mare. QoS clasifică traficul, îl marchează (de exemplu DSCP EF pentru voce), îi dă o coadă prioritară (LLQ) și limitează sau netezește restul (policing și shaping).

Recomandările uzuale pentru voce (ghiduri de proiectare, nu valori absolute): întârziere într-un sens sub aproximativ 150 ms, jitter sub aproximativ 30 ms, pierderi sub 1%.

Etapele:

Clasificare  recunoști traficul (ACL, NBAR, marcaj existent)
Marcare      scrii clasa în pachet: DSCP (nivel 3) sau CoS (nivel 2, în eticheta 802.1Q)
             voce = DSCP EF (46), semnalizare = CS3 (24), CoS 5 pentru voce
Cozi         LLQ: o coadă strict prioritară, limitată, pentru voce
             CBWFQ: procente de bandă garantate pentru celelalte clase
Evitarea     WRED aruncă devreme pachete TCP din clasele mici, înainte să se umple coada
congestiei
Policing     aruncă sau remarchează ce depășește o rată (fără buffer)
Shaping      ține în buffer și trimite mai târziu, ca să nu depășești o rată (ex. CIR furnizor)

Granița de încredere (trust boundary): decizi de unde crezi marcajele. De obicei telefonul IP e de încredere (mls qos trust sau încredere condiționată de CDP), iar PC-ul nu, pentru că oricine își poate marca traficul ca EF.

Un exemplu MQC simplu:

class-map match-any VOCE
 match dscp ef
policy-map WAN-OUT
 class VOCE
  priority percent 20
 class class-default
  fair-queue
interface g0/1
 service-policy output WAN-OUT

QoS nu creează bandă; doar decide cine suferă când nu ajunge. Pe o legătură subdimensionată, nici cea mai bună politică nu face toate aplicațiile să meargă bine.

QoS a fost scos din subiectele CCNA v2.0, dar rămâne cerut la interviuri pentru rețelele cu telefonie.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea conceptelor QoS și a vocabularului. Greșeala tipică este să crezi că QoS mărește viteza legăturii sau să ai încredere în marcajele venite de la PC-uri.

72 Mid

Configurează pe un router NTP spre 10.10.50.30, trimiterea logurilor la același server cu marcaj de timp și SNMPv3 cu autentificare și criptare. Cum verifici?

Răspuns scurt: ntp server 10.10.50.30, service timestamps log datetime msec, logging host 10.10.50.30 și logging trap informational. Pentru SNMPv3: un grup cu nivelul priv și un utilizator cu auth sha și priv aes 128. Verifici cu show ntp status, show logging și show snmp user.

Configurarea:

R-CLJ(config)# clock timezone EET 2
R-CLJ(config)# clock summer-time EEST recurring last Sun Mar 3:00 last Sun Oct 4:00
R-CLJ(config)# ntp server 10.10.50.30

R-CLJ(config)# service timestamps log datetime msec localtime show-timezone
R-CLJ(config)# logging host 10.10.50.30
R-CLJ(config)# logging trap informational
R-CLJ(config)# logging source-interface Loopback0

R-CLJ(config)# snmp-server view TOT iso included
R-CLJ(config)# snmp-server group MONITOR v3 priv read TOT
R-CLJ(config)# snmp-server user nms MONITOR v3 auth sha <parola-auth> priv aes 128 <parola-priv>
R-CLJ(config)# snmp-server host 10.10.50.30 version 3 priv nms
R-CLJ(config)# snmp-server enable traps

Parolele se aleg conform politicii firmei; utilizatorii SNMPv3 nu apar în running-config, doar în show snmp user.

Verificarea:

R-CLJ# show ntp status
Clock is synchronized, stratum 3, reference is 10.10.50.30
R-CLJ# show ntp associations
  address         ref clock       st   when   poll reach  delay  offset   disp
*~10.10.50.30     ...              2     45     64   377   1.20   0.31    0.95
R-CLJ# show clock
R-CLJ# show logging | include Trap|Logging to
R-CLJ# show snmp user

Steluța din show ntp associations înseamnă serverul selectat. Sincronizarea poate dura câteva minute după configurare; „Clock is unsynchronized” imediat după comandă nu e neapărat o eroare.

logging source-interface face ca logurile să vină mereu de la aceeași adresă, ceea ce simplifică filtrarea pe server.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică configurarea planului de management pe care îl întâlnești în orice rețea reală. Greșeala tipică este să trimiți loguri fără marcaj de timp sincronizat sau să folosești SNMPv2c cu comunitatea implicită.

73 Senior

Cum ai organiza planul de management al unei rețele cu sute de echipamente: acces, timp, loguri, monitorizare și backup-uri de configurație?

Răspuns scurt: Separi managementul de traficul utilizatorilor (VLAN sau rețea de management, ideal și acces out-of-band), sincronizezi tot pe surse NTP comune, trimiți logurile într-un loc central, monitorizezi prin SNMPv3 sau telemetrie, salvezi automat configurațiile cu istoric și controlezi accesul prin AAA și SSH.

O structură pe care o poți descrie:

Acces
- VLAN de management (de ex. 99), ACL pe VTY doar din rețeaua administratorilor
- SSH v2, Telnet oprit, AAA cu TACACS+ sau RADIUS, cont local doar de urgență
- acces out-of-band (consolă prin server de terminale sau o legătură separată)
  pentru când rețeaua de producție e căzută

Timp
- 2-3 surse NTP interne, sincronizate la surse externe de încredere
- aceeași zonă de timp sau UTC peste tot, marcaje în milisecunde

Loguri
- syslog central, cu retenție definită, căutare și alerte
- logging source-interface Loopback0 pe toate routerele

Monitorizare
- SNMPv3 authPriv (sau telemetrie prin streaming pe echipamentele care o suportă)
- alerte pe: interfață down, CPU, memorie, erori CRC, vecini OSPF, root STP

Configurații
- backup automat zilnic (SCP/SFTP sau prin Ansible), stocat cu istoric (git)
- diferențele între zile semnalate automat
- archive + configure replace pe echipamente, pentru revenire rapidă

Documentație
- inventar, plan de adrese, diagrame, proceduri de urgență

Ce mai spune un candidat senior:

  • planul de management nu trebuie să depindă de rețeaua pe care o administrează; altfel, când cade, rămâi și fără unelte;
  • CDP și LLDP sunt utile intern, dar se opresc pe porturile spre internet sau spre parteneri;
  • alertele multe și irelevante sunt la fel de rele ca lipsa lor, deci pragurile se ajustează în timp;
  • accesul trebuie auditat: cine a schimbat ce și când (accounting TACACS+, loguri de configurare cu archive log config).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică viziunea operațională a unui inginer cu experiență. Greșeala tipică este un răspuns doar despre unelte, fără separarea planului de management și fără acces de urgență.

Securitate: ACL, port security, AAA, protecții L2

74 Junior

Care este diferența dintre un ACL standard și unul extins, cum se citesc și unde le plasezi?

Răspuns scurt: ACL-ul standard filtrează doar după adresa sursă (numere 1–99 și 1300–1999), cel extins după protocol, sursă, destinație și porturi (100–199 și 2000–2699). Se evaluează de sus în jos, prima potrivire decide, iar la final există un deny implicit. Regula clasică: standardul aproape de destinație, extinsul aproape de sursă.

Exemple:

! standard: blochează stațiile oaspeților spre VLAN-ul de servere
access-list 10 deny   10.10.60.0 0.0.0.255
access-list 10 permit any
interface g0/0.50
 ip access-group 10 out

! extins: doar HTTPS de la birouri spre serverul web
access-list 110 permit tcp 10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20 eq 443
access-list 110 deny   ip  10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20
access-list 110 permit ip  any any

Regulile de evaluare:

  • liniile se citesc în ordine, de sus în jos;
  • prima linie care se potrivește decide, restul nu mai contează;
  • la final există un deny any implicit, invizibil; un ACL cu doar linii deny blochează tot;
  • un singur ACL pe interfață, pe direcție și pe protocol (IPv4 sau IPv6).

De ce plasarea: un ACL standard nu știe destinația. Pus aproape de sursă, ar bloca acea sursă spre toate destinațiile. Unul extins poate fi precis, așa că îl pui cât mai aproape de sursă, ca traficul nedorit să nu traverseze inutil rețeaua.

Direcția: in filtrează pachetele care intră în router pe acea interfață, out pe cele care ies. Gândește-te din perspectiva routerului, nu a rețelei.

ACL-urile cu nume (ip access-list extended NUME) sunt mai ușor de citit și de modificat, pentru că au numere de secvență pe fiecare linie.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică regulile de bază ale ACL-urilor, care apar la aproape orice interviu de rețele. Greșeala tipică este să uiți deny-ul implicit și să blochezi tot traficul.

75 Junior

Scrie masca wildcard pentru 10.10.16.0/20 și pentru o singură gazdă. Ce potrivește permit 10.10.0.0 0.0.255.255?

Răspuns scurt: Pentru /20 masca e 255.255.240.0, deci wildcard-ul e 0.0.15.255. O singură gazdă se scrie host 10.10.50.20 sau 10.10.50.20 0.0.0.0. permit 10.10.0.0 0.0.255.255 potrivește toate adresele 10.10.x.x, adică întregul /16.

Calculul:

/20 -> 255.255.240.0
wildcard = 255.255.255.255 - 255.255.240.0 = 0.0.15.255
10.10.16.0 0.0.15.255 -> 10.10.16.0 - 10.10.31.255

Verificare: al treilea octet are pasul 16 (256 - 240), deci blocul începe la 16 și se termină la 31.

Forme utile:

host 10.10.50.20                 = 10.10.50.20 0.0.0.0
any                              = 0.0.0.0 255.255.255.255
10.20.10.0 0.0.0.255             = 10.20.10.0/24
10.0.0.0 0.255.255.255           = 10.0.0.0/8
10.255.0.0 0.0.0.3               = 10.255.0.0/30

O greșeală foarte des întâlnită: access-list 1 permit 10.10.16.0 255.255.240.0. IOS o acceptă, dar o interpretează ca wildcard, adică „primul și al doilea octet nu contează, al treilea contează parțial, ultimul e liber”. Rezultatul potrivește cu totul alte adrese decât ai vrut.

Wildcard-urile pot potrivi și intervale care nu sunt subrețele (de exemplu doar adresele impare cu 0.0.0.254), dar în practică le folosești aproape mereu ca inversul unei măști.

Verifici ce potrivește un ACL urmărind contoarele: show access-lists arată (N matches) pe fiecare linie.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică viteza de calcul și atenția la diferența mască–wildcard. Greșeala tipică este scrierea măștii în loc de wildcard.

76 Junior

Ce face port security și cum îl configurezi ca un port să accepte cel mult două MAC-uri învățate automat? Ce moduri de violare există?

Răspuns scurt: Port security limitează câte și ce adrese MAC pot folosi un port de acces. Configurezi switchport port-security, maximum 2 și mac-address sticky. La violare, protect aruncă în tăcere, restrict aruncă și loghează, iar shutdown (implicit) pune portul în err-disabled.

Configurarea:

SW-CLJ1(config)# interface fa0/11
SW-CLJ1(config-if)# switchport mode access
SW-CLJ1(config-if)# switchport access vlan 20
SW-CLJ1(config-if)# switchport port-security
SW-CLJ1(config-if)# switchport port-security maximum 2
SW-CLJ1(config-if)# switchport port-security mac-address sticky
SW-CLJ1(config-if)# switchport port-security violation restrict

Port security funcționează doar pe un port configurat explicit ca acces (sau trunk), nu pe unul lăsat pe dynamic.

Modurile la violare:

Mod        Aruncă trafic  Log/SNMP  Contor violări  Port oprit
protect    da             nu        nu              nu
restrict   da             da        da              nu
shutdown   da             da        da              da (err-disabled)

Sticky înseamnă că MAC-urile învățate sunt scrise în running-config ca switchport port-security mac-address sticky 0050.7966.6801. Ca să rămână și după repornire, salvezi configurația.

Verificarea:

SW-CLJ1# show port-security interface fa0/11
Port Security              : Enabled
Port Status                : Secure-up
Violation Mode             : Restrict
Maximum MAC Addresses      : 2
Total MAC Addresses        : 2
Sticky MAC Addresses       : 2
Security Violation Count   : 0

Recuperarea din err-disabled: shutdown, apoi no shutdown pe port, după ce elimini cauza, sau errdisable recovery cause psecure-violation. Port security limitează conectarea ocazională a altor echipamente, dar nu înlocuiește 802.1X, pentru că un MAC se poate falsifica.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică o configurare de securitate foarte comună la nivelul accesului. Greșeala tipică este să nu știi diferențele dintre modurile de violare sau că sticky trebuie salvat.

77 Junior

Cum configurezi accesul prin SSH pe un router sau switch Cisco și cum dezactivezi Telnet?

Răspuns scurt: Ai nevoie de hostname, ip domain-name, chei RSA (crypto key generate rsa, minim 2048 de biți), ip ssh version 2, un utilizator local cu secret, iar pe liniile VTY login local și transport input ssh. Telnet dispare odată cu transport input ssh.

Configurarea:

SW-BUC1(config)# hostname SW-BUC1
SW-BUC1(config)# ip domain-name velocargo.local
SW-BUC1(config)# crypto key generate rsa modulus 2048
SW-BUC1(config)# ip ssh version 2
SW-BUC1(config)# username admin privilege 15 secret <parola>
SW-BUC1(config)# enable secret <parola-enable>
SW-BUC1(config)# line vty 0 15
SW-BUC1(config-line)# login local
SW-BUC1(config-line)# transport input ssh
SW-BUC1(config-line)# exec-timeout 10 0

Pe un switch de nivel 2 ai nevoie și de o adresă de management și de gateway:

SW-BUC1(config)# interface vlan 99
SW-BUC1(config-if)# ip address 10.10.99.2 255.255.255.0
SW-BUC1(config-if)# no shutdown
SW-BUC1(config)# ip default-gateway 10.10.99.1

Verificarea:

SW-BUC1# show ip ssh
SSH Enabled - version 2.0
SW-BUC1# show ssh

De ce numele de domeniu și hostname-ul: cheile RSA primesc numele hostname.domeniu. Fără ele, comanda crypto key generate rsa nu rulează.

De ce secret și nu password: secret stochează un hash (pe IOS nou tip 8 sau 9, altfel 5), în timp ce password cu service password-encryption folosește tipul 7, care se poate inversa ușor.

Telnet trimite totul în clar, inclusiv parolele, și nu se folosește în producție. Pentru transfer de fișiere se preferă SCP sau SFTP, nu TFTP.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică primul lucru pe care îl faci pe un echipament nou: acces sigur. Greșeala tipică este să uiți domeniul sau să lași transport input all pe VTY.

78 Junior

Ce înseamnă AAA? Care este diferența dintre RADIUS și TACACS+ și unde intră 802.1X?

Răspuns scurt: AAA înseamnă autentificare (cine ești), autorizare (ce ai voie) și contabilizare (ce ai făcut). TACACS+ folosește TCP 49, criptează tot mesajul și separă autorizarea pe comenzi, fiind preferat pentru administrarea echipamentelor. RADIUS folosește UDP 1812/1813, criptează doar parola și e folosit pentru accesul utilizatorilor, inclusiv 802.1X.

Comparația:

                 TACACS+                       RADIUS
Transport        TCP 49                        UDP 1812 (auth), 1813 (acct)
Criptare         tot corpul mesajului          doar parola
AAA              separă cele trei funcții      combină autentificarea și autorizarea
Folosire tipică  administratorii pe            utilizatori: Wi-Fi, VPN, 802.1X
                 routere/switch-uri
Standard         dezvoltat de Cisco, publicat  standard deschis (IETF)

Un exemplu de configurare cu TACACS+ și cont local de rezervă:

aaa new-model
tacacs server TAC1
 address ipv4 10.10.50.15
 key <cheie-partajată>
aaa authentication login default group tacacs+ local
aaa authorization exec default group tacacs+ local
aaa accounting commands 15 default start-stop group tacacs+

local la final înseamnă: dacă serverul nu răspunde, se folosesc conturile locale. Fără el, o problemă la server te poate lăsa fără acces.

802.1X controlează accesul la port, înainte ca stația să primească acces la rețea:

Supplicant              stația (PC, telefon)
Authenticator           switch-ul sau AP-ul
Authentication server   serverul RADIUS

Până la autentificare, portul lasă să treacă doar EAPoL. După succes, serverul poate pune stația într-un anumit VLAN sau îi poate aplica un ACL.

Atenție la aaa new-model: activează imediat AAA pe toate liniile. Pe un echipament la distanță, configurezi întâi metoda locală, ca să nu pierzi accesul.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea autentificării centralizate. Greșeala tipică este să inversezi porturile și criptarea între RADIUS și TACACS+ sau să uiți metoda de rezervă local.

79 Mid

Scrie un ACL care permite stațiilor din 10.20.10.0/24 acces la serverul 10.10.50.20 doar pe HTTPS, blochează orice alt trafic al lor spre server și nu afectează restul traficului. Unde îl aplici?

Răspuns scurt: Un ACL extins cu nume: permit tcp 10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20 eq 443, apoi deny ip pentru aceeași sursă spre server, apoi permit ip any any. Îl aplici in pe subinterfața VLAN 10 de pe routerul din Cluj, aproape de sursă.

ACL-ul:

R-CLJ(config)# ip access-list extended BIROURI-SPRE-WEB
R-CLJ(config-ext-nacl)# 10 permit tcp 10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20 eq 443
R-CLJ(config-ext-nacl)# 20 deny   ip  10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20 log
R-CLJ(config-ext-nacl)# 30 permit ip  any any
R-CLJ(config-ext-nacl)# exit
R-CLJ(config)# interface g0/0.10
R-CLJ(config-subif)# ip access-group BIROURI-SPRE-WEB in

De ce așa:

  • linia 10 permite exact ce se cere;
  • linia 20 blochează tot restul spre server, cu log, ca să vezi tentativele (cu măsură, pentru că logarea consumă resurse);
  • linia 30 lasă celălalt trafic al stațiilor să treacă; fără ea, deny-ul implicit ar tăia internetul, DNS-ul, tot;
  • in pe subinterfața VLAN 10 = traficul e filtrat imediat ce intră din rețeaua stațiilor.

Răspunsurile serverului (de la portul 443 spre portul efemer al clientului) nu sunt afectate, pentru că ACL-ul e doar pe intrare din VLAN 10.

Verificarea:

R-CLJ# show access-lists BIROURI-SPRE-WEB
Extended IP access list BIROURI-SPRE-WEB
    10 permit tcp 10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20 eq 443 (152 matches)
    20 deny ip 10.20.10.0 0.0.0.255 host 10.10.50.20 log (4 matches)
    30 permit ip any any (8812 matches)

Test: din PC-CLJ-1, conexiunea spre 10.10.50.20 pe 443 trebuie să reușească, iar ping-ul spre server să eșueze.

Dacă serverul ar avea și nume în DNS pe același server, ar trebui permis și UDP/TCP 53, altfel rezolvarea se blochează.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică scrierea unui ACL extins complet, ordinea liniilor și plasarea. Greșeala tipică este omiterea lui permit ip any any sau aplicarea pe direcția greșită.

80 Mid

Un coleg a pus într-un ACL deny pentru o anumită gazdă, dar gazda tot trece. show access-lists arată 0 potriviri pe linia de deny. Ce s-a întâmplat și cum repari fără să rescrii tot ACL-ul?

Răspuns scurt: Aproape sigur linia de deny a fost adăugată după o linie permit mai generală, care o acoperă; prima potrivire câștigă, deci deny-ul nu e atins niciodată. Într-un ACL cu nume (sau numerotat, pe IOS modern) inserezi linia cu un număr de secvență mai mic decât al liniei permit.

Situația:

R-BUC# show access-lists SERVERE
Extended IP access list SERVERE
    10 permit ip 10.20.0.0 0.0.255.255 10.10.50.0 0.0.0.255 (2311 matches)
    20 permit ip 10.30.0.0 0.0.255.255 10.10.50.0 0.0.0.255 (812 matches)
    30 deny   ip host 10.20.10.66 10.10.50.0 0.0.0.255 (0 matches)

10.20.10.66 face parte din 10.20.0.0/16, deci linia 10 o potrivește prima.

Reparația cu numere de secvență:

R-BUC(config)# ip access-list extended SERVERE
R-BUC(config-ext-nacl)# 5 deny ip host 10.20.10.66 10.10.50.0 0.0.0.255
R-BUC(config-ext-nacl)# no 30
R-BUC(config-ext-nacl)# end
R-BUC# show access-lists SERVERE
    5 deny ip host 10.20.10.66 10.10.50.0 0.0.0.255
    10 permit ip 10.20.0.0 0.0.255.255 10.10.50.0 0.0.0.255
    20 permit ip 10.30.0.0 0.0.255.255 10.10.50.0 0.0.0.255

Dacă rămâi fără spațiu între numere, ip access-list resequence SERVERE 10 10 renumerotează liniile din 10 în 10.

Lucruri de verificat în același timp:

  • ACL-ul e aplicat pe interfața și direcția prin care trece efectiv traficul (show ip interface g0/0 | include access list);
  • conexiunile deja deschise trec până la închidere doar pe un firewall stateful; un ACL de router le taie imediat.

Regula de scriere: liniile specifice (gazde) sus, cele generale (rețele) jos.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea ordinii și folosirea numerelor de secvență în producție. Greșeala tipică este să ștergi ACL-ul întreg de pe o interfață activă ca să-l rescrii, lăsând interfața fără filtrare sau blocând totul.

81 Mid

Ce sunt DHCP snooping și Dynamic ARP Inspection, de ce DAI depinde de snooping și cum le configurezi?

Răspuns scurt: DHCP snooping lasă răspunsurile DHCP să vină doar de pe porturile de încredere (spre serverul sau relay-ul real) și construiește o tabelă cu legăturile IP–MAC–port. DAI verifică fiecare ARP de pe porturile neîncredere față de acea tabelă și aruncă răspunsurile ARP falsificate. Fără tabela snooping, DAI nu are cu ce compara.

Atacurile pe care le opresc:

  • server DHCP fals: o stație răspunde la Discover și le dă celorlalți alt gateway, al ei, pentru a intercepta traficul;
  • ARP spoofing: o stație anunță că MAC-ul ei corespunde adresei gateway-ului.

Configurarea:

SW-CLJ1(config)# ip dhcp snooping
SW-CLJ1(config)# ip dhcp snooping vlan 10,20
SW-CLJ1(config)# no ip dhcp snooping information option   ! dacă relay-ul nu acceptă opțiunea 82
SW-CLJ1(config)# interface g0/1
SW-CLJ1(config-if)# ip dhcp snooping trust
SW-CLJ1(config-if)# ip arp inspection trust
SW-CLJ1(config)# interface range fa0/1 - 20
SW-CLJ1(config-if-range)# ip dhcp snooping limit rate 15
SW-CLJ1(config)# ip arp inspection vlan 10,20

G0/1 e trunk-ul spre router; acolo e serverul sau relay-ul, deci e de încredere.

Verificarea:

SW-CLJ1# show ip dhcp snooping binding
MacAddress          IpAddress     Lease(sec)  Type           VLAN  Interface
00:50:79:66:68:01   10.20.10.100  691200      dhcp-snooping  10    Fa0/1
SW-CLJ1# show ip arp inspection statistics

Detalii de experiență:

  • stațiile cu adrese statice (imprimante, servere) nu apar în tabela snooping, deci DAI le-ar bloca ARP-urile; pentru ele creezi intrări statice cu un arp access-list sau le pui pe porturi trust;
  • opțiunea 82 inserată de switch poate face ca un relay Cisco să arunce cererile, de aici comanda no ip dhcp snooping information option;
  • ordinea corectă e: snooping, verifici că tabela se umple, abia apoi DAI, altfel tai rețeaua.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea protecțiilor de nivel 2 și a dependenței dintre ele. Greșeala tipică este să activezi DAI înainte ca tabela snooping să existe sau să uiți echipamentele cu adresă statică.

82 Mid

Ce măsuri iei pentru a securiza accesul administrativ la un router, dincolo de SSH?

Răspuns scurt: Restrângi de unde se poate conecta cineva (access-class pe VTY), folosești enable secret și conturi individuale prin AAA, pui exec-timeout, limitezi încercările de login (login block-for), oprești serviciile nefolosite (HTTP, CDP spre exterior), adaugi un banner și loguri pentru autentificări.

O configurare de bază:

ip access-list standard ADMIN
 permit 10.10.99.0 0.0.0.255
 deny   any log
line vty 0 15
 access-class ADMIN in
 transport input ssh
 exec-timeout 10 0
 login local
line con 0
 exec-timeout 10 0
 login local

enable secret <parola>
security passwords min-length 12
login block-for 120 attempts 5 within 60
login on-failure log
login on-success log

no ip http server
no ip http secure-server        ! dacă nu folosești interfața web
no cdp run                       ! sau doar pe interfețele spre exterior: no cdp enable
banner motd ^Acces permis doar personalului autorizat.^

Explicații:

  • access-class aplică un ACL standard pe liniile VTY: doar adresele din rețeaua de management pot deschide SSH;
  • login block-for 120 attempts 5 within 60 blochează login-urile 120 de secunde după 5 eșecuri într-un minut;
  • service password-encryption ascunde parolele de tip password cu tipul 7, ușor de inversat; e o măsură doar împotriva privirii peste umăr, nu una de securitate reală;
  • conturile individuale (prin TACACS+) permit să știi cine a făcut o schimbare; un cont comun „admin” nu.

Bannerul nu oprește pe nimeni, dar în multe jurisdicții ajută juridic să existe un avertisment clar.

Pentru transferul configurațiilor: SCP sau SFTP în loc de TFTP, care e necriptat și fără autentificare.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică întărirea planului de management, cerută în orice rețea auditată. Greșeala tipică este să consideri service password-encryption o protecție reală.

83 Senior

Cum funcționează atacurile de VLAN hopping și ce configurații le previn?

Răspuns scurt: Există două variante: switch spoofing, în care atacatorul negociază prin DTP un trunk și accesează toate VLAN-urile, și double tagging, în care trimite un cadru cu două etichete, prima egală cu VLAN-ul nativ, ca să ajungă în alt VLAN. Le previi cu porturi de acces fixe, DTP oprit, VLAN nativ nefolosit și etichetarea nativului acolo unde e suportată.

Switch spoofing:

PC atacator -> trimite DTP desirable -> port lăsat pe dynamic auto/desirable
-> portul devine trunk -> atacatorul trimite și primește în orice VLAN

Prevenire: pe toate porturile spre utilizatori switchport mode access; pe trunk-uri switchport mode trunk și switchport nonegotiate.

Double tagging:

Atacatorul e în VLAN 1, care e și nativul trunk-ului.
Trimite: [eticheta 1][eticheta 20][date]
Primul switch scoate eticheta exterioară (1 = nativ, deci trimite fără ea pe trunk)
Al doilea switch vede eticheta 20 -> livrează în VLAN 20

Atacul funcționează doar într-un sens (răspunsurile nu se întorc) și doar dacă atacatorul e într-un VLAN de acces egal cu nativul trunk-ului.

Prevenire:

  • VLAN nativ nefolosit pe trunk-uri (de exemplu 999 PARCARE), în care nu e niciun utilizator;
  • vlan dot1q tag native (pe modelele care o au), ca și nativul să fie etichetat;
  • porturile nefolosite: shutdown și mutate în VLAN-ul de parcare.
interface range fa0/21 - 24
 switchport mode access
 switchport access vlan 999
 shutdown

Un candidat senior completează imaginea: aceste măsuri țin de igiena de bază a configurației. Le verifici periodic (un audit automat al configurațiilor caută porturi pe dynamic sau trunk-uri cu nativul 1), nu le aplici o dată și le uiți.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea mecanismului atacurilor și a măsurilor de bază. Greșeala tipică este să crezi că double tagging funcționează în ambele direcții sau că VLAN-urile singure sunt o barieră de securitate completă.

84 Senior

Care este diferența dintre un ACL pe router și un firewall stateful? Când e suficient un ACL și când ai nevoie de firewall sau de un VPN IPsec?

Răspuns scurt: Un ACL e stateless: verifică fiecare pachet separat, așa că trebuie să permiți explicit și traficul de întoarcere. Un firewall stateful ține evidența conexiunilor și lasă automat răspunsurile, poate inspecta aplicații și lucrează cu zone. ACL-ul ajunge pentru segmentare internă simplă; la marginea spre internet ai nevoie de firewall, iar între sedii, peste internet, de un VPN IPsec.

Comparația:

                       ACL                          Firewall stateful
Decizie                pe pachet, după antet        pe conexiune (tabela de stări)
Trafic de întoarcere   trebuie permis explicit      permis automat pentru conexiunile
                                                    inițiate din interior
Aplicații              doar porturi                 adesea recunoaștere de aplicații,
                                                    IPS, filtrare URL
Loguri                 limitate                     detaliate, pe sesiune
Cost                   inclus în router             echipament sau licență separată

Cuvântul cheie established dintr-un ACL extins (permit tcp any 10.0.0.0 0.255.255.255 established) permite pachetele TCP cu ACK sau RST, ceea ce imită parțial starea. Nu funcționează pentru UDP și poate fi păcălit, deci nu e un înlocuitor de firewall.

Când e suficient un ACL:

  • între VLAN-uri interne, pentru reguli simple (oaspeții nu ajung la servere);
  • pentru protejarea planului de management (VTY, SNMP).

Când ai nevoie de firewall:

  • la ieșirea spre internet și pentru serviciile publicate;
  • când ai cerințe de audit, de inspecție a aplicațiilor sau de segmentare cu multe reguli.

VPN IPsec site-to-site: leagă două sedii peste internet, cu criptare și verificarea integrității. Componentele de bază: IKE (negocierea cheilor, UDP 500, 4500 cu NAT-T) și ESP (traficul criptat). Alternative: un circuit privat de la furnizor sau un serviciu SD-WAN.

La nivel senior merită spus că regulile se proiectează pe zone și pe principiul privilegiului minim, se revizuiesc periodic și se documentează motivul fiecărei reguli; altfel, după câțiva ani, nimeni nu mai știe ce poate fi șters.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi limitele ACL-urilor și locul fiecărui control de securitate. Greșeala tipică este să tratezi NAT-ul sau un ACL cu established ca pe un firewall.

Automatizare: SDN, REST, JSON, Ansible

85 Junior

Ce înseamnă planul de date, planul de control și planul de management? Ce schimbă rețelele bazate pe controller (SDN)?

Răspuns scurt: Planul de date mută efectiv pachetele (comutare, forwarding), planul de control decide drumurile (OSPF, STP, ARP), iar planul de management e modul în care administrezi echipamentul (SSH, SNMP, API-uri). În SDN, o parte din decizii și din configurare se mută într-un controller central, care vorbește cu echipamentele prin API-uri.

Pe un router clasic:

Plan de management   SSH, SNMP, syslog, NETCONF   -> cum îl configurezi și monitorizezi
Plan de control      OSPF, STP, ARP, BGP          -> construiește tabelele
Plan de date         forwarding pe baza tabelelor -> mută pachetele, în hardware

Fiecare echipament are propriul plan de control și se configurează separat, cutie cu cutie.

În arhitectura bazată pe controller:

Aplicații / scripturi / portal
          | API northbound (de obicei REST, JSON)
      Controller
          | API southbound (NETCONF, RESTCONF, OpenFlow, SSH, gRPC)
  Switch-uri, routere, AP-uri
  • API-ul northbound e folosit de oameni și de aplicații pentru a cere ceva controllerului („creează segmentul X pentru sediul Y”);
  • API-ul southbound e folosit de controller pentru a programa echipamentele.

Conceptele asociate:

  • underlay: rețeaua fizică, IP, care transportă totul;
  • overlay: tuneluri logice peste ea (de exemplu VXLAN), în care trăiesc segmentele utilizatorilor;
  • fabric: underlay + overlay administrate împreună.

Ce câștigi: configurare consecventă, schimbări rapide, vizibilitate centrală. Ce pierzi: dependența de controller și o curbă de învățare. Exemple de categorii: SD-Access în campus, SD-WAN între sedii, management din cloud pentru AP-uri și switch-uri.

Chiar și cu controller, planul de date rămâne pe echipamente: dacă controllerul cade, traficul existent de obicei continuă să circule.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică vocabularul de bază pentru automatizare, cerut la CCNA. Greșeala tipică este să confunzi northbound cu southbound sau să crezi că în SDN controllerul mută pachetele.

86 Junior

Citește acest JSON care descrie o interfață și spune ce tipuri de date conține. Cum ai obține adresa IP dintr-un script?

Răspuns scurt: JSON-ul conține obiecte (între acolade, perechi cheie–valoare), liste (între paranteze drepte), șiruri de caractere, numere, valori booleene și null. Adresa se obține navigând cheile: în Python, de exemplu, date["interface"]["ipv4"][0]["address"].

Exemplul:

{
  "interface": {
    "name": "GigabitEthernet0/1",
    "description": "Legatura spre R-CLJ",
    "enabled": true,
    "mtu": 1500,
    "ipv4": [
      { "address": "10.255.0.1", "prefix_length": 30 }
    ],
    "vlan": null
  }
}

Tipurile:

obiect   { "cheie": valoare, ... }       "interface", elementele din "ipv4"
listă    [ valoare, valoare ]            "ipv4"
șir      "GigabitEthernet0/1"            mereu între ghilimele duble
număr    1500, 30                         fără ghilimele
boolean  true / false                     cu litere mici
null     null                             lipsa unei valori

În Python:

import json
date = json.loads(text)
print(date["interface"]["ipv4"][0]["address"])   # 10.255.0.1
print(date["interface"]["enabled"])              # True

Reguli de sintaxă care se cer: cheile sunt întotdeauna șiruri cu ghilimele duble; nu există virgulă după ultimul element; comentariile nu sunt permise; spațiile și indentarea nu contează pentru calculator, doar pentru citire.

JSON-ul e formatul obișnuit pentru răspunsurile API-urilor REST. Alternativele întâlnite în rețele sunt XML (la NETCONF) și YAML (la Ansible), care descriu aceleași structuri cu altă sintaxă.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă poți citi date structurate, abilitate de bază pentru automatizare. Greșeala tipică este să pui ghilimele simple sau virgulă după ultimul element.

87 Junior

Ce este un API REST? Ce fac metodele HTTP GET, POST, PUT, PATCH și DELETE și ce înseamnă codurile 200, 201, 204, 400, 401, 403, 404 și 500?

Răspuns scurt: Un API REST expune resurse prin adrese URL, pe care le citești sau le modifici cu metode HTTP, de obicei cu date în JSON. GET citește, POST creează, PUT înlocuiește, PATCH modifică parțial, DELETE șterge. Codurile 2xx înseamnă succes, 4xx o eroare a clientului, 5xx o eroare a serverului.

Metodele, cu echivalentul CRUD:

GET     citește           GET  /api/v1/devices
POST    creează           POST /api/v1/vlans        cu {"id": 40, "name": "CAMERE"}
PUT     înlocuiește tot   PUT  /api/v1/vlans/40
PATCH   modifică parțial  PATCH /api/v1/vlans/40    cu {"name": "CAMERE-VIDEO"}
DELETE  șterge            DELETE /api/v1/vlans/40

Codurile de stare:

200 OK                 cererea a reușit (de obicei cu un corp de răspuns)
201 Created            resursa a fost creată (după POST)
204 No Content         a reușit, fără corp de răspuns (des după DELETE)
400 Bad Request        cererea e greșită (JSON invalid, câmp lipsă)
401 Unauthorized       lipsește autentificarea sau token-ul e invalid
403 Forbidden          ești autentificat, dar nu ai dreptul
404 Not Found          resursa nu există
500 Internal Server Error  eroare pe server

Autentificarea se face de obicei cu un token trimis într-un antet (de exemplu Authorization: Bearer ... sau un antet propriu al producătorului), obținut după un login cu utilizator și parolă. Token-urile nu se scriu în cod și nu se pun în URL.

Un test rapid din linia de comandă:

curl -s -H "Authorization: Bearer $TOKEN" https://controller.velocargo.local/api/v1/devices

REST e fără stare (stateless): fiecare cerere conține tot ce trebuie, inclusiv autentificarea. De aceea e ușor de folosit din scripturi.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică noțiunile de bază pentru lucrul cu controllere și API-uri. Greșeala tipică este să confunzi 401 cu 403 sau PUT cu PATCH.

88 Mid

Ce este Ansible și cum ai folosi un playbook simplu ca să pui același server NTP pe toate routerele? De ce contează idempotența?

Răspuns scurt: Ansible e o unealtă de automatizare fără agent: se conectează prin SSH (sau API) la echipamente, după un inventar, și rulează playbook-uri scrise în YAML. Pentru Cisco IOS folosești modulul cisco.ios.ios_config sau, mai nou, modulele dedicate. Idempotența înseamnă că rulat de mai multe ori, playbook-ul schimbă ceva doar dacă starea dorită nu există deja.

Inventarul:

[routere]
R-BUC ansible_host=10.10.99.1
R-CLJ ansible_host=10.20.99.1

[routere:vars]
ansible_network_os=cisco.ios.ios
ansible_connection=ansible.netcommon.network_cli
ansible_user=automat

Playbook-ul:

- name: Server NTP comun
  hosts: routere
  gather_facts: false
  tasks:
    - name: Configurează NTP
      cisco.ios.ios_config:
        lines:
          - ntp server 10.10.50.30
        save_when: modified

    - name: Verifică
      cisco.ios.ios_command:
        commands: show ntp associations
      register: ntp

    - debug:
        var: ntp.stdout_lines

Rularea, întâi în mod de verificare:

ansible-playbook -i inventar.ini ntp.yml --check --diff
ansible-playbook -i inventar.ini ntp.yml

Idempotența: modulul compară liniile cerute cu configurația curentă. Dacă ntp server 10.10.50.30 există deja, sarcina raportează ok, nu changed, și nu atinge echipamentul. Asta face rularea repetată sigură și permite folosirea playbook-ului ca verificare de conformitate.

Comparația cu alte unelte: Puppet și Chef folosesc de obicei agenți instalați pe sisteme; Ansible nu are nevoie de agent, de aceea se potrivește cu echipamentele de rețea. Terraform descrie infrastructura declarativ, des în cloud.

Parolele și cheile nu se scriu în inventar în clar; se folosește Ansible Vault sau un manager de secrete.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă ai folosit sau înțelegi automatizarea practică a configurațiilor. Greșeala tipică este să scrii comenzile ca text trimis orbește, fără verificare și fără --check.

89 Mid

Echipa vrea backup zilnic automat al configurațiilor pentru 50 de switch-uri și o alertă când o configurație s-a schimbat. Cum ai construi asta?

Răspuns scurt: Un job programat (cron sau un orchestrator) rulează un playbook Ansible sau un script care se conectează prin SSH, ia show running-config de pe fiecare switch și îl salvează într-un depozit git. Diferențele dintre zile apar ca un commit; dacă există modificări, trimiți o notificare cu diferența.

Arhitectura:

Server de automatizare (cont dedicat, acces doar din VLAN-ul de management)
  cron zilnic 02:00
    -> playbook: pentru fiecare switch, show running-config
    -> salvează backups/<hostname>.cfg
    -> git add, git commit (doar dacă s-a schimbat ceva)
    -> dacă există commit: mesaj către echipă cu git diff

Sarcina principală din playbook:

- name: Ia configurația
  cisco.ios.ios_command:
    commands: show running-config
  register: cfg

- name: Salvează
  ansible.builtin.copy:
    content: "{{ cfg.stdout[0] }}"
    dest: "backups/{{ inventory_hostname }}.cfg"
  delegate_to: localhost

Detalii care fac diferența:

  • elimini liniile care se schimbă la fiecare rulare (de exemplu ! Last configuration change at ... sau ntp clock-period), altfel ai un commit zilnic fals;
  • secretele: configurațiile conțin hash-uri de parole și chei SNMP, deci depozitul trebuie să aibă acces restrâns;
  • erorile: un switch inaccesibil nu trebuie să oprească toată rularea, dar trebuie raportat;
  • alternativa fără server extern: archive pe IOS, cu path scp://... și write-memory, care trimite o copie la fiecare salvare.

Odată ce ai configurațiile în git, poți adăuga verificări: scripturi care caută porturi pe dynamic, trunk-uri cu nativul 1, lipsa transport input ssh. Asta transformă backup-ul într-un audit automat.

Restaurarea se testează și ea: un backup care nu a fost niciodată încărcat pe un echipament de test nu e un backup verificat.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi să transformi o sarcină repetitivă într-un proces automat, cu detaliile practice. Greșeala tipică este să uiți liniile variabile și protecția secretelor din configurații.

90 Mid

Ce sunt NETCONF, RESTCONF și YANG? Prin ce diferă de configurarea prin CLI peste SSH?

Răspuns scurt: YANG e limbajul care descrie modelul datelor unui echipament (interfețe, VLAN-uri, rute) într-o structură fixă. NETCONF (peste SSH, portul 830, cu XML) și RESTCONF (peste HTTPS, cu JSON sau XML) sunt protocoale prin care citești și modifici acele date. Spre deosebire de CLI, primești date structurate, nu text de interpretat, și poți aplica schimbări tranzacțional.

Problema CLI-ului pentru automatizare: ieșirea show e text pentru oameni. Un script trebuie să o „parseze” cu expresii regulate, iar formatul se poate schimba între versiuni.

Cu modele YANG:

YANG (modelul)        ce date există, ce tipuri au, ce valori sunt permise
NETCONF               protocol, SSH port 830, mesaje XML
                      operații: get, get-config, edit-config, commit, lock
RESTCONF              protocol, HTTPS, JSON sau XML, metode HTTP pe resurse

Un exemplu RESTCONF, citirea unei interfețe:

GET https://10.10.99.1/restconf/data/ietf-interfaces:interfaces/interface=GigabitEthernet0%2F1
Accept: application/yang-data+json

{
  "ietf-interfaces:interface": {
    "name": "GigabitEthernet0/1",
    "enabled": true
  }
}

Pe IOS XE, activarea este:

netconf-yang
restconf
ip http secure-server

Avantajele față de CLI:

  • date structurate, validate după model;
  • NETCONF are configurație candidat și commit pe unele platforme: aplici toate schimbările deodată sau niciuna;
  • lock pe configurație, ca două unelte să nu scrie simultan.

Modelele sunt de două feluri: standard (IETF, OpenConfig) și native ale producătorului, care acoperă funcțiile proprii.

În practică, multe echipe combină: CLI pentru echipamentele vechi, NETCONF sau RESTCONF unde e disponibil, iar Ansible le ascunde pe amândouă în spatele acelorași playbook-uri.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi direcția modernă a automatizării dincolo de scripturile pe CLI. Greșeala tipică este să crezi că YANG e un protocol de transport.

91 Senior

Echipa vrea să folosească un asistent AI care propune și aplică singur schimbări de configurație în rețea. Ce reguli ai pune înainte să-l lași să atingă producția?

Răspuns scurt: Asistentul poate analiza loguri, compara configurații și propune schimbări, dar orice modificare trece prin aceleași controale ca una umană: acces cu drepturi minime, mediu de test sau mod de verificare, revizuire de către un om, aplicare prin unelte auditabile, cu plan de revenire. Nu i se dau parole sau chei în clar și se verifică fiecare comandă, pentru că poate produce comenzi greșite cu aparentă siguranță.

Un cadru pe care îl poți propune:

1. Roluri clare
   - citire: loguri, show-uri, configurații -> permis larg
   - propunere: generează un diff sau un playbook -> permis
   - aplicare: doar după aprobare umană, prin pipeline-ul existent

2. Acces
   - cont de serviciu dedicat, cu autorizare pe comenzi (TACACS+)
   - fără parole sau chei în promptul sau în istoricul asistentului
   - acces doar din rețeaua de management, cu loguri complete

3. Verificare înainte de aplicare
   - diff față de configurația curentă, în format citibil
   - rulare în laborator, pe simulator sau cu --check
   - verificări automate: sintaxă, politici (fără trunk cu nativ 1, fără
     telnet), impact (ce interfețe și VLAN-uri sunt atinse)

4. Aplicare
   - în fereastră de mentenanță, pe un echipament pilot întâi
   - plasă de siguranță (reload in, configure replace, rollback în Ansible)
   - verificări după schimbare: vecini, rute, servicii

5. Urmărire
   - fiecare schimbare legată de un tichet, cu cine a aprobat
   - revizuire periodică a erorilor asistentului

Riscuri specifice:

  • comenzi care par corecte, dar nu există pe versiunea de IOS a echipamentului sau au alt efect (exemplul clasic: allowed vlan fără add);
  • date de intrare manipulate: un text dintr-un log sau dintr-un tichet poate conține instrucțiuni pe care un agent automat le-ar urma, deci intrările se tratează ca date, nu ca ordine;
  • încredere excesivă: oamenii încetează să citească diff-urile dacă primele zece au fost corecte.

Folosirea bine făcută aduce viteză la analiză (corelarea logurilor, rezumatul unui incident), unde riscul e mic, și prudență la aplicare, unde riscul e mare.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică judecata și maturitatea operațională în fața uneltelor noi, temă care apare tot mai des la interviuri. Greșeala tipică este fie respingerea totală, fie acceptarea fără controale.

Depanare și situații practice

Exersează capitolul cu exerciții reale: Curs CCNA online →
92 Junior

Un utilizator sună și spune „nu merge internetul”. Ce întrebări pui și ce verifici, în ordine?

Răspuns scurt: Afli întâi amploarea (doar el sau mai mulți, de când, ce anume nu merge), apoi verifici pe stație de jos în sus: legătura fizică, adresa IP, ping la gateway, ping la o adresă externă, rezolvarea DNS. Fiecare pas reușit elimină o parte din cauze.

Întrebările de început:

  • doar tu sau și colegii? (o persoană = de obicei stația sau portul; mulți = rețea sau serviciu)
  • de când? s-a schimbat ceva (mutare de birou, cablu nou, actualizare)?
  • nu merge nimic sau doar un site, o aplicație?
  • prin cablu sau prin Wi-Fi?

Pașii pe stație (Windows):

1. ipconfig /all
   - are adresă din rețeaua corectă? 169.254.x.x = problemă DHCP
   - gateway și DNS completate?
2. ping 10.20.10.1                (gateway)
3. ping 10.10.50.20               (un server intern din alt sediu)
4. ping 192.0.2.100               (o adresă externă de test aprobată în firmă)
5. nslookup intranet.velocargo.local
6. tracert 192.0.2.100            (unde se oprește?)

Interpretarea:

fără adresă / APIPA        -> port, VLAN, DHCP
gateway nu răspunde        -> port, VLAN, trunk, gateway-ul însuși
gateway da, extern nu      -> rutare, NAT, furnizor
IP extern da, nume nu      -> DNS
tot merge, aplicația nu    -> aplicația, proxy-ul, firewall-ul pe porturi

Metodele formale de depanare, pe care e bine să le numești: de jos în sus (bottom-up, după OSI), de sus în jos (top-down) și „împarte și cucerește” (pornești de la stratul 3, cu ping, și cobori sau urci după rezultat). Ce contează e să fii sistematic și să notezi ce ai verificat.

La final: confirmi cu utilizatorul că merge și notezi cauza și rezolvarea în tichet.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică metoda și comunicarea, nu doar comenzile; la helpdesk și NOC asta e munca de zi cu zi. Greșeala tipică este să sari direct la restartarea routerului sau să nu întrebi de amploarea problemei.

93 Junior

Ce înseamnă stările din show ip interface brief: up/up, up/down, down/down și administratively down/down?

Răspuns scurt: up/up înseamnă că interfața funcționează. administratively down înseamnă că e oprită prin shutdown. down/down înseamnă de obicei o problemă fizică (cablu, celălalt capăt oprit). up/down înseamnă că stratul fizic e bun, dar protocolul de nivel 2 nu se ridică, de exemplu o încapsulare nepotrivită pe o legătură serială.

Exemplul:

R-CLJ# show ip interface brief
Interface              IP-Address    OK? Method Status                Protocol
GigabitEthernet0/0     unassigned    YES unset  up                    up
GigabitEthernet0/0.10  10.20.10.1    YES manual up                    up
GigabitEthernet0/1     10.255.0.2    YES manual up                    up
GigabitEthernet0/2     10.255.0.9    YES manual down                  down
GigabitEthernet0/3     unassigned    YES unset  administratively down down

Tabelul de interpretare:

Status / Protocol            Cauză probabilă                     Ce faci
up / up                      funcționează (nivel 1 și 2)         treci la nivelul 3
administratively down / down shutdown configurat                 no shutdown
down / down                  cablu, port, celălalt capăt oprit,  verifici cablul, LED-urile,
                             SFP lipsă                           capătul opus
up / down                    nivel 2: încapsulare diferită,      verifici încapsularea,
                             keepalive, clock rate pe serial     keepalive, protocolul
down / down (err-disabled)   pe switch: port security, BPDU      show interfaces status
                             Guard, err-disable                  err-disabled

Pe un switch, show interfaces status arată informația în alt format: connected, notconnect, disabled, err-disabled, plus VLAN, duplex și viteză.

Atenție: up/up nu înseamnă că totul e bine. O interfață poate fi up/up cu o adresă IP greșită, în VLAN-ul greșit sau cu multe erori CRC. Pasul următor e show interfaces pentru contoare și ping spre vecin.

Coloana „Method” arată de unde vine adresa: manual, DHCP sau unset.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică citirea celei mai folosite comenzi de diagnostic. Greșeala tipică este să interpretezi down/down ca o problemă de configurație IP.

94 Mid

Un PC din Cluj dă ping la gateway-ul lui, dar nu la serverul 10.10.50.20 din București. Alte stații din Cluj ajung la server. Cum găsești cauza?

Răspuns scurt: Dacă alte stații din aceeași rețea ajung, rutarea dintre sedii funcționează; cauza e specifică stației sau adresei ei. Verifici masca și gateway-ul stației, un ACL care o potrivește, NAT-ul sau o adresă IP duplicată, iar pe server un firewall local sau o rută. Traceroute și comparația cu o stație care merge te duc la diferență.

Gândirea pe care o arăți la interviu: compari o stație care merge cu una care nu merge și cauți diferența.

1. Pe stație
   ipconfig /all  -> mască și gateway identice cu ale stației care merge?
                     (o mască /16 greșită face stația să creadă că 10.10.x.x e local)
   arp -a         -> MAC-ul gateway-ului e cel corect? (IP duplicat sau gateway fals)
   tracert 10.10.50.20 -> unde se oprește?

2. Pe drum
   show access-lists pe R-CLJ și R-BUC -> există o linie pentru acea gazdă sau
                                         un interval care o include?
   show ip route 10.20.10.x pe R-BUC    -> ruta de întoarcere acoperă adresa?
                                         (de ex. o rută statică /25 uitată)

3. Pe server
   firewall local care permite doar anumite adrese?
   ruta implicită și masca serverului

Cauze pe care le întâlnești în practică:

  • stația are adresă statică cu mască greșită, de obicei setată manual cândva;
  • adresa stației e duplicată: alt echipament răspunde la ARP în locul ei, iar răspunsurile serverului ajung în altă parte;
  • un ACL vechi, cu deny host, pentru o adresă care a fost între timp atribuită altcuiva prin DHCP;
  • o rută mai specifică pe un router trimite subrețeaua respectivă în altă parte.

Pe router, ping-ul cu sursă ajută la separare:

R-CLJ# ping 10.10.50.20 source 10.20.10.1

Dacă merge de pe router și nu de pe stație, problema e la stație sau la ceva care filtrează după adresa ei.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică depanarea prin comparație și eliminare, nu prin încercări la întâmplare. Greșeala tipică este să verifici OSPF-ul și legăturile WAN când alte stații din aceeași rețea funcționează.

95 Mid

Pe o interfață vezi în show interfaces contoare mari de input errors, CRC, runts și output drops. Ce indică fiecare și ce faci?

Răspuns scurt: CRC și runts care cresc indică de obicei o problemă fizică (cablu, conector, modul, interferențe) sau o nepotrivire de duplex. Giants pot indica o nepotrivire de MTU. Output drops indică o coadă de ieșire plină, adică o legătură congestionată, nu o defecțiune. Ștergi contoarele și urmărești dacă mai cresc.

Un exemplu de ieșire:

SW-BUC-CORE# show interfaces g0/5
GigabitEthernet0/5 is up, line protocol is up (connected)
  Full-duplex, 1000Mb/s, media type is 10/100/1000BaseTX
  Input queue: 0/75/0/0 (size/max/drops/flushes); Total output drops: 48211
  5 minute input rate 812000000 bits/sec, 71000 packets/sec
     2219 input errors, 2140 CRC, 0 frame, 0 overrun, 0 ignored
     79 runts, 0 giants, 0 throttles
     0 output errors, 0 collisions, 1 interface resets

Interpretarea:

CRC             cadre cu FCS greșit: cablu, conector, modul, interferență, duplex
runts           cadre sub 64 de octeți: coliziuni, duplex, placă defectă
giants          peste dimensiunea maximă: MTU diferit, jumbo frames pe o parte
input errors    totalul erorilor la intrare (include CRC, runts etc.)
output drops    coada de ieșire plină: congestie, microrafale
collisions      pe full-duplex nu ar trebui să existe; late collisions = duplex
interface resets interfața s-a resetat (keepalive, probleme fizice)

Procedura:

1. clear counters g0/5
2. aștepți câteva minute, sub trafic normal
3. show interfaces g0/5 | include CRC|drops|runts
4. dacă CRC crește: verifici duplexul, schimbi cablul sau patch-ul,
   apoi portul, apoi modulul SFP; pe fibră: curățarea conectorilor,
   nivelul semnalului (show interfaces transceiver, unde e suportat)
5. dacă output drops cresc: te uiți la utilizare (5 minute rate);
   soluții: mai multă bandă, EtherChannel, QoS

Contoarele vechi, adunate în luni de zile, nu spun nimic; doar creșterea lor de acum contează. Coloana „Last clearing” din show interfaces arată de când se adună.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi să deosebești o problemă fizică de una de capacitate. Greșeala tipică este să tratezi output drops ca pe o defecțiune de cablu.

96 Mid

Un port de acces apare err-disabled. Care sunt cauzele obișnuite și cum readuci portul în funcțiune corect?

Răspuns scurt: Cele mai frecvente: violare de port security, BPDU Guard (cineva a conectat un switch), o problemă de EtherChannel sau UDLD, rata depășită la DHCP snooping. Afli cauza din show interfaces status err-disabled și din log, elimini cauza, apoi faci shutdown și no shutdown sau lași recuperarea automată.

Comenzile:

SW-CLJ1# show interfaces status err-disabled
Port      Name         Status        Reason               Err-disabled Vlans
Fa0/7     Birou-12     err-disabled  bpduguard

SW-CLJ1# show logging | include Fa0/7
%SPANTREE-2-BLOCK_BPDUGUARD: Received BPDU on port Fa0/7 with BPDU Guard enabled.
%PM-4-ERR_DISABLE: bpduguard error detected on Fa0/7, putting Fa0/7 in err-disable state

Cauzele obișnuite (coloana Reason):

psecure-violation   prea multe MAC-uri sau un MAC nepermis
bpduguard           BPDU primit pe un port PortFast
channel-misconfig   EtherChannel configurat doar pe o parte
udld                legătură unidirecțională
dhcp-rate-limit     prea multe mesaje DHCP pe secundă
link-flap           interfața a urcat și coborât de prea multe ori

Readucerea:

SW-CLJ1(config)# interface fa0/7
SW-CLJ1(config-if)# shutdown
SW-CLJ1(config-if)# no shutdown

Recuperare automată, dacă politica o permite:

SW-CLJ1(config)# errdisable recovery cause bpduguard
SW-CLJ1(config)# errdisable recovery interval 300
SW-CLJ1# show errdisable recovery

Ordinea corectă contează: întâi cauza, apoi portul. Dacă repornești portul pe care e încă switch-ul adus de acasă, el intră imediat din nou în err-disabled; dacă la port security nu ai șters MAC-ul sticky vechi și utilizatorul are un PC nou, la fel.

Pentru port security, poate fi nevoie să ștergi adresa reținută: clear port-security sticky interface fa0/7 (sau scoți linia sticky din configurație).

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă știi mecanismul err-disabled și dacă cauți cauza înainte să repornești portul. Greșeala tipică este un shutdown/no shutdown repetat fără să afli de ce cade portul.

97 Mid

Utilizatorii dintr-un VLAN au rețeaua foarte lentă, iar în log apare des %SW_MATM-4-MACFLAP_NOTIF. Ce înseamnă și ce faci?

Răspuns scurt: Mesajul spune că același MAC e învățat alternativ pe două porturi, semnul clasic al unei bucle de nivel 2 (sau al unui echipament legat dublu fără EtherChannel). Identifici porturile din mesaj, urmărești bucla, o întrerupi oprind portul vinovat, apoi afli de ce STP nu a prevenit-o.

Mesajul arată așa:

%SW_MATM-4-MACFLAP_NOTIF: Host 0050.7966.6801 in vlan 10 is flapping
between port Fa0/14 and port Gi0/1

Pași:

1. Confirmi bucla
   show interfaces | include line protocol|rate    -> trafic neobișnuit de mare
   show processes cpu sorted                       -> CPU ridicat
   show spanning-tree vlan 10                      -> roluri, porturi blocate?

2. Identifici portul suspect
   unul dintre porturi e de obicei trunk-ul spre restul rețelei (Gi0/1),
   celălalt e un port de acces (Fa0/14) -> suspectul

3. Întrerupi bucla
   interface fa0/14 / shutdown
   verifici că mesajele se opresc și traficul revine la normal

4. Afli cauza
   ce e pe Fa0/14? (show cdp neighbors, priza din birou)
   de ce STP nu a blocat? (STP dezactivat pe VLAN, un switch mic care
   nu trimite BPDU, BPDU filtrat, un hub)

Cauze întâlnite:

  • un cablu legat între două prize din același birou, cu un switch mic sau un telefon la mijloc;
  • un switch neadministrat, care nu participă la STP și lasă bucla să se formeze;
  • două plăci de rețea ale unui server legate în bridge sau în echipă greșit configurată.

Nu orice MAC flapping e buclă: un server în cluster sau o mașină virtuală care migrează pot produce mesaje rare. Dacă e un singur MAC, rar, cauza e alta; dacă sunt multe MAC-uri, des, e buclă.

Prevenire: BPDU Guard pe porturile de acces, storm control (storm-control broadcast level 5.00) și interdicția switch-urilor aduse de utilizatori.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă recunoști simptomele unei bucle și reacționezi rapid și ordonat. Greșeala tipică este să restartezi switch-ul, ceea ce oprește bucla doar până la repornire.

98 Senior

După o schimbare făcută seara, un sediu întreg e inaccesibil, inclusiv routerul lui. Ce faci, în ordine, și cum ai fi putut preveni situația?

Răspuns scurt: Prioritatea e restabilirea serviciului, nu găsirea vinovatului: anunți, revii la configurația anterioară prin acces de rezervă (out-of-band, consolă, persoană la fața locului sau o plasă de siguranță programată), confirmi revenirea, apoi analizezi calm ce a mers prost. Prevenirea: reload in sau configure replace, schimbări testate și revizuite, acces out-of-band.

Ordinea în timpul incidentului:

1. Evaluare rapidă: ce anume nu merge, ce s-a schimbat (ultimele schimbări,
   log-ul de configurare), câți utilizatori sunt afectați
2. Comunicare: anunți echipa și responsabilii, cu ce știi și când revii
3. Acces de rezervă:
   - plasă de siguranță programată (dacă ai pus reload in 10 înainte,
     routerul revine singur la startup-config)
   - consolă prin server de terminale sau modem 4G
   - legătură alternativă (alt sediu, VPN de rezervă)
   - persoană la fața locului, ghidată la telefon
4. Revenire: configure replace la arhiva dinainte sau comenzile inverse
5. Verificare: vecini, rute, servicii, utilizatori
6. Închidere: raport scurt, cauza, ce se schimbă în proces

Uneltele IOS care previn pierderea accesului:

R-CLJ# reload in 10                       ! revine automat dacă nu anulezi
R-CLJ# configure terminal
... schimbarea ...
R-CLJ# reload cancel                      ! doar după ce ai verificat

R-CLJ# configure replace flash:inainte.cfg list   ! revenire precisă
archive
 path flash:arhiva
 write-memory

Atenție la reload in: dacă salvezi configurația greșită cu write memory înainte de reîncărcare, revii tot la ea. Salvezi doar după verificare.

Prevenirea, la nivel de proces:

  • planul schimbării scris dinainte, cu comenzile exacte și pașii de revenire;
  • revizuirea de către un coleg;
  • testare în laborator sau pe simulator;
  • acces out-of-band pentru sediile importante;
  • ferestre de mentenanță anunțate.

În analiza de după, scopul este procesul, nu persoana: ce control ar fi oprit greșeala.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică judecata sub presiune, comunicarea și disciplina schimbărilor. Greșeala tipică este să continui să depanezi pe loc ore întregi în loc să revii rapid la starea care funcționa.

99 Senior

Un traceroute spre o rețea a unui sediu arată aceleași două adrese repetându-se alternativ până la final. Ce înseamnă și cum găsești cauza?

Răspuns scurt: E o buclă de rutare: două routere își trimit unul altuia pachetele pentru acea destinație, iar fiecare crede că celălalt e drumul bun. Apare de obicei din rute statice care se arată reciproc, dintr-o rută implicită folosită în ambele sensuri sau dintr-o sumarizare care acoperă o rețea dispărută. Verifici ruta exactă pe fiecare router cu show ip route pentru destinație.

Cum arată:

C:\> tracert 10.30.20.15
  1    1 ms  10.20.10.1
  2    9 ms  10.255.0.1
  3   10 ms  10.255.0.2
  4   18 ms  10.255.0.1
  5   19 ms  10.255.0.2
  ...
 30          Request timed out.

Pachetul ricoșează între R-BUC (10.255.0.1) și R-CLJ (10.255.0.2) până expiră TTL-ul.

Investigația:

R-BUC# show ip route 10.30.20.15
Routing entry for 10.30.0.0/16
  Known via "static", distance 1
  * 10.255.0.2                     <- trimite spre Cluj

R-CLJ# show ip route 10.30.20.15
Routing entry for 0.0.0.0/0, supernet
  Known via "static", distance 1
  * 10.255.0.1                     <- Cluj nu are ruta specifică, folosește
                                      implicita spre București

Scenariul tipic: R-BUC avea o rută statică spre Iași prin Cluj (ca rezervă sau rămasă dintr-o configurație veche), iar legătura Cluj–Iași a căzut sau a fost scoasă. R-CLJ nu mai are ruta spre Iași și folosește ruta implicită înapoi spre București.

Alte cauze:

  • sumarizare fără ruta spre Null0 (pe OSPF ABR-ul o creează automat, la rutele statice nu);
  • redistribuire în ambele sensuri între două protocoale;
  • două rute implicite care se arată una pe cealaltă.

Remedierea: corectezi rutele (elimini statica învechită, folosești o rută prin interfața care dispare odată cu legătura sau o rută de rezervă cu AD mare spre drumul bun), iar pentru sumarizări manuale adaugi ip route <sumar> <mască> Null0, ca pachetele spre rețele inexistente să fie aruncate în loc să circule.

Bucla consumă bandă pe legătura dintre cele două routere, deci poate afecta și traficul altor rețele.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă recunoști o buclă de rutare din traceroute și urmărești decizia fiecărui router. Greșeala tipică este să crezi că problema e la ultimul hop care a răspuns.

100 Senior

Convorbirile telefonice între sedii se aud sacadat doar la orele de vârf, deși QoS e configurat. Cum investighezi?

Răspuns scurt: Verifici că QoS-ul funcționează de la un capăt la altul: marcajele EF ajung neschimbate pe tot drumul, politica e aplicată pe interfața de ieșire congestionată, coada prioritară nu e prea mică și nu aruncă pachete, iar dacă legătura de la furnizor are o rată mai mică decât interfața fizică, folosești shaping la acea rată.

Ce verifici, în ordine:

1. Unde e congestia?
   show interfaces g0/1 | include rate|drops      -> utilizare și output drops la vârf
   graficele SNMP pentru legătura WAN

2. Politica e aplicată și lucrează?
   show policy-map interface g0/1 output
   - clasa VOCE are pachete potrivite (packets, bytes)?
   - „drops” în clasa prioritară?  (coada de prioritate prea mică
     pentru numărul de convorbiri simultane)
   - class-default aruncă? (normal la congestie)

3. Marcajele ajung?
   - telefoanele marchează EF? port cu încredere la telefon?
   - un switch pe drum fără „trust” rescrie DSCP la 0?
   - furnizorul păstrează DSCP-ul? (unii îl rescriu sau îl ignoră)

4. Rata reală a legăturii
   interfața e de 1 Gbps, dar contractul cu furnizorul e de 100 Mbps
   -> coada se formează la furnizor, unde QoS-ul tău nu contează
   -> shaping pe interfața ta la rata contractată, cu politica de cozi în interior

Un exemplu de politică ierarhică:

policy-map COZI
 class VOCE
  priority percent 30
 class class-default
  fair-queue
policy-map SHAPE-WAN
 class class-default
  shape average 100000000
  service-policy COZI
interface g0/1
 service-policy output SHAPE-WAN

Fără shaping, routerul vede o interfață de 1 Gbps neaglomerată și nu prioritizează nimic, în timp ce pachetele se pierd la furnizor. Aceasta e una dintre cele mai frecvente cauze ale problemelor de voce „cu QoS configurat”.

Măsori apoi efectul: jitter și pierderi raportate de sistemul de telefonie sau de teste sintetice (IP SLA cu udp-jitter între sedii), înainte și după schimbare.

Ce urmărește intervievatorul: Se verifică înțelegerea QoS-ului cap la cap și experiența cu legături WAN reale. Greșeala tipică este să verifici doar că politica există, fără contoare, și să ignori diferența dintre viteza interfeței și rata contractată.

Întrebări de interviu pe meserie

← Toate întrebările de interviu

Tudor Andrei Dumitrescu
Cine coordonează pregătirea de interviu

Tudor Andrei Dumitrescu

Senior Software Developer · fondatorul Academiei Programatorilor

LinkedIn
  1. 2019 Junior JavaCognizant Softvision
  2. 2021 Mid JavaCognizant Softvision
  3. 2022 Team LeaderEndava
  4. 2023 Senior Software DeveloperUniCredit
  5. Acum Senior Software DeveloperHCLTech
Certificat de absolvire Instructor / Preparator formare, Tudor Andrei Dumitrescu
Certificat de formator autorizatMinisterul Muncii și Ministerul Educației · 2022
Certificat de absolvire Instructor / Preparator formare, Tudor Andrei Dumitrescu

Certificat de formator autorizat · Ministerul Muncii și Ministerul Educației · 2022

Din 2020 construiește Academia Programatorilor, iar din 2026 și JoburiIT.ro. Întrebările de aici urmăresc ce se cere la interviurile de Rețele și CCNA, de la junior la mid.

Învață Rețele și CCNA exersând, nu doar citind

Curs Rețele de calculatoare și CCNA: lecții scurte, fiecare cu un exercițiu practic în simulatoare, direct în browser. Primele 15 lecții sunt gratuite.