Ce fac <meta charset="utf-8"> și atributul lang de pe <html>? Ce se întâmplă dacă lipsesc?
Răspuns scurt: charset îi spune browserului cum să transforme octeții fișierului în caractere, iar lang declară limba conținutului. Fără ele apar diacritice stricate și o pronunție greșită în cititoarele de ecran.
Un fișier HTML este o secvență de octeți. Codificarea (encoding) spune cum se traduc acei octeți în litere. UTF-8 acoperă toate alfabetele, inclusiv ș, ț, ă, î, â, și este standardul pe web. Declarația trebuie să apară în primii 1024 de octeți ai documentului, de aceea se pune primul element din <head>. Dacă lipsește și serverul nu trimite nici el Content-Type: text/html; charset=utf-8, browserul ghicește, iar un „ș” poate apărea ca „È™”.
Atributul lang are mai multe efecte practice:
- cititoarele de ecran aleg vocea și regulile de pronunție (un text românesc citit cu voce engleză devine greu de înțeles);
- browserul aplică despărțirea în silabe corectă cu
hyphens: auto; - traducerea automată și motoarele de căutare știu limba paginii;
- selectorul CSS
:lang(ro)devine utilizabil.
<!DOCTYPE html>
<html lang="ro">
<head>
<meta charset="utf-8">
<title>Contact</title>
</head>
<body>
<p>Citatul original: <span lang="en">Less is more</span>.</p>
</body>
</html>lang se poate pune și pe fragmente, ca în exemplul de mai sus, când o bucată de text e în altă limbă.
Ce urmărește intervievatorul: Verifică dacă știi rolul real al acestor linii, nu doar că „sunt în șablon”. Mulți candidați uită de efectul lui lang asupra accesibilității.
Eroarea, în practică:Consider adding a “lang” attributeThe character encoding was not declared
