Primești la interviu cerința „Proiectează un serviciu de scurtare a linkurilor”. Ce faci în primele 5 minute, înainte să desenezi vreo componentă?
Răspuns scurt: Pui întrebări de clarificare: ce funcții intră în discuție, câți utilizatori și câte cereri sunt, ce latență și ce disponibilitate se așteaptă, ce se poate ignora. Notezi răspunsurile ca cerințe și abia apoi desenezi.
Interviul de system design este o discuție despre compromisuri, iar compromisurile depind de cifre și de priorități. Dacă desenezi imediat, riști să proiectezi pentru altă problemă decât cea din capul intervievatorului.
În primele minute acoperi, pe scurt:
- Funcțiile: scurtare, redirecționare, linkuri personalizate, expirare, statistici? Alegi împreună 2–3 funcții principale și spui explicit ce lași deoparte.
- Scara: câți utilizatori activi pe zi, câte linkuri noi și câte redirecționări pe zi, cât timp se păstrează datele.
- Calitatea: latența acceptabilă a redirecționării, disponibilitatea dorită, dacă un link nou trebuie să funcționeze imediat.
- Constrângeri: există o anumită tehnologie impusă, un buget, o regiune?
Scrie răspunsurile pe tablă, într-o listă scurtă. Ele devin criteriile după care îți justifici fiecare decizie: „pun un cache aici pentru că raportul citiri/scrieri e 100:1 și vrem redirecționări sub 50 ms”.
Dacă intervievatorul răspunde „alege tu”, alege o valoare rezonabilă și spune-o cu voce tare: „presupun 100 de milioane de linkuri noi pe lună”. O presupunere declarată e mult mai bună decât una tacită.
Ce urmărește intervievatorul: Verifică dacă știi să transformi o cerință vagă în cerințe concrete. Greșeala tipică: candidatul începe direct cu baza de date și microserviciile.
