În C2 ai formula de mai jos. O copiezi și o lipești în D3. Ce formulă obții și de ce?
=A2*$B$1Răspuns scurt: Obții =B3*$B$1. Referința relativă A2 se mută cu o coloană la dreapta și un rând în jos, la fel ca formula, iar $B$1 rămâne fixă pentru că are $ și pe coloană, și pe rând.
Excel nu memorează „celula A2”, ci o poziție relativă: „celula aflată cu două coloane la stânga, pe același rând”. Când copiezi formula din C2 în D3, deplasarea este de +1 coloană și +1 rând, deci fiecare referință relativă se deplasează la fel: A2 devine B3.
Semnul $ blochează partea din fața căreia stă. $B$1 are blocate și coloana, și rândul, deci rămâne $B$1 oriunde ai copia formula. Asta e exact ce vrei pentru o celulă de parametru, de exemplu un curs valutar sau un procent de discount pus o singură dată în foaie.
C2: =A2*$B$1
D3: =B3*$B$1Un detaliu pe care puțini îl spun: diferența apare doar la copiere (Ctrl+C, Ctrl+V sau fill handle). Dacă muți formula prin tăiere (Ctrl+X) sau prin drag cu marginea celulei, Excel nu ajustează nimic, iar formula rămâne =A2*$B$1. La fel, dacă muți celula A2 în altă parte, formula care o folosește se actualizează și urmărește celula mutată.
La interviu, merge să spui și cum verifici rapid: selectezi celula și te uiți în bara de formule, sau apeși F2 ca să vezi colorate celulele referite.
Ce urmărește intervievatorul: Se verifică dacă înțelegi mecanismul referințelor, nu doar regula „pui dolar”. Greșeala tipică este să crezi că și $B$1 se mută sau să nu știi diferența dintre copiere și mutare.
Eroarea, în practică:#N/A după copierea lui VLOOKUP în josRezultat greșit: lipsește $ (referință absolută)
